bistriz pe 26 Septembrie 2021 00:39

Exemplar film

”Încă un an, o zi, un ceas -
și drumurile toate s-au retras
de sub picioare, de sub pas.”

1

0

mihaelatb pe 27 August 2019 12:16

cand am vazut filmul din 1990 a lui Giuseppe Tornatore, Stanno tutti bene, am crezut ca este Originalul, dupa care americanii au facut filmul cu De Niro, Everybody's Fine. Dar nu! iata ca in 53, Ozu face acest film despre complicatele relatii parinti- copii. Instrainarea copiilor este pusa pe seama industrializarii, pe seama orasului mare, pe seama numarului mare al populatiei. Interesanta este discutia pe care o au cei trei prieteni despre copii lor. Este greu sa-ti pierzi copii, dar nici sa traiesti cu ei nu este usor! sau Mă tem că ne așteptăm prea mult la copiii noștri. Filmul este induiosator prin aerul de vina pe care-l au cei doi Hirayama, vina de a-si fi deranjat copii.Totusi in film nu exista pozitivi si negativi. pentru ca "negativii" sunt scuzati de cei doi parinti si mai ales fiindca au toate sansele sa devina si ei "victimele " propriilor lor copii

2

1

lili22 pe 03 Martie 2019 12:48

Foarte bun si foarte sensibil acest film.Vorbeste despre un fenomen care a evoluat in rau in foarte multe locuri.

1

alina_neamtu pe 18 August 2017 17:53

Capodopera minimalistă, aproape ascetică, a lui Yasujirô Ozu este considerată unul dintre cele mai bune filme făcute vreodată.

Citește întreaga recenzie aici - https://uberkino.ro/kinoclasic/review-poveste-din-tokyo/

1

2

alali pe 08 Decembrie 2016 17:16

Shukichi, tatal, model de smerenie si decenta.

Societatea nipona, in perioada celei mai radicale schimbari pe care a suferit-o in toata istoria sa. Iata motivul pentru care filmul lui Ozu devine o fresca sociala de o fidelitate ravasitoare. Tokio se emancipeaza si odata cu el si masele de oameni ce migreaza spre marele oras in cautarea noii vieti ce se prefigureaza a fi mai buna, cel putin ca perspectiva.
Si poate ca e intr-adevar mai buna, nu avem cum sa stim ce simte fiecare si mai ales ce isi doreste cel ce pleaca la drum, cautand sa isi faca un rost.
Desi filmul lasa sa se intrezareasca personaje pozitive si unele, nu as spune chiar negative ci mai degraba, mai putin pozitive, linia de demarcatie nu e niciodata trasata de-adevaratelea. Ea ramane sa se contureze in functie de conceptia fiecaruia dintre noi, despre viata. La unii dintre spectatori aceasta se va observa, probabil, ca o bariera imposibil de trecut, in… citeşte

8

1

cosmin_kedii pe 16 Aprilie 2013 13:24

O evocare uimitoare de post-război dinJaponia ... atât de realista cat si cruda ... Analiza societății japoneze, unitatea familiei, construiește încet și dezvăluie privitorului într-un mod mare și groaznic. Un film superb care nu trebuie ratat.

1

5

stalex pe 28 Februarie 2013 17:15

Filmul lui Ozu exceleaza in cel putin trei privinte: rigoarea si claritatea constructiei cinematografice; credibilitatea personajelor; finetea cu care reuseste sa redea orice sentiment sau emotie. Desi intentia marturisita a cineastului a fost sa surprinda dezintegrarea sistemului familial japonez, povestea spusa de el are o universalitate incontestabila.

2

1

klute pe 30 August 2012 16:43

Bătrîni, tineri, copii (spoilere)

Koichi, fiul lui Shukichi și al lui Tomi, este medic și locuiește la Tokyo, într-o casă tradițională japoneză, cu ușă glisantă, dar prevăzută cu clopoțel. El a părăsit de mult orășelul natal, Onomichi, același din care vin acum, în prima lor vizită la Tokyo, bătrînii săi părinți. Koichi și familia sa (soția Fumiko și cei doi copii, Minoru și Isamu) par destul de stingheriți de această vizită, și pînă la urmă chiar agasați.

(Furnale primenesc atmosfera, macarale rîd în soare argintii, șantiere moderne, automobile & autobuze, extaze siderurgice, americanism multilateral dezvoltat...)

Shige, sora lui Koichi, locuiește și ea într-o casă tradițională japoneză, dar cu ușă occidentală, poate și pentru că la parter funcționează un salon de frumusețe (beauty shop). Ea (mai mult) și soțul ei, Kurazo (mai puțin),… citeşte

9

3

cosmin742000 pe 14 Iunie 2012 17:02

Un film excelent ,usor de inteles (pana si fanii Avengers ar putea face asta) , lent , juca si regizat t excelent

1

12

aayana pe 12 Ianuarie 2011 21:21

Bun

Un subiect actual exploatat pe parcursul a 136 de minute într-un ritm lent, detaşat. Un tată şi o mamă, ei sunt actorii principali. Ceilalţi sunt copiii şi rudele. Regizorul prezintă relaţia dintre aceştia. Unghiurile din care sunt surprinşi protagoniştii sunt cam aceleaşi. Camera pare să stea pe loc, doar oamenii trec prin faţa ei. Câteva idei cu care am rămas după ce am vizionat filmul: trebuie să-i preţuieşti pe cei apropiaţi atunci când îţi sunt aproape, să-ţi dai seama de importanţa lor înainte să plece pe lumea cealaltă. În afară de asta, nu trebuie ca cineva să-ţi fie rudă pentru a-ţi fi apropiat ca om. Poate în filosofia asiatică cercurile sunt mai restrânse. Aici avem o noră ce după 8 ani de la moartea soţului încă-i mai numeşte pe socrii săi tată şi mamă.

3

2