Odata cu concedierea capului familiei, pare ca intreaga familie isi pierde unitatea si coeziunea. De fapt, pina atunci lucrurile functionasera intr-o cvasi normalitate care ascundea lipsa lor de apartenenta si instrainarea. Concedierea nu a facut decat sa dea perdeaua la o parte si sa dezvaluie o realitate in care membrii familiei se pierdusera treptat unul de celalalt, fara legaturi si fara ideluri.
Mi-a facut placere sa vad cum decurge viata de zi cu zi pentru o familie din Japonia, dar filmul curge lent, aproape repetitiv si nu au fost subliniate prea bine etapele degradarii individului si familiei. Finalul nu aduce nici el clarificare.
"Cum pot sa o iau de la capat? " Asta se intreaba personajele din film la un moment dat, despre asta e filmul, despre problemele simple din viata si cum putem finaliza totul.