Un film puțin mai greu, nu e pentru oricine. Dar pentru că lucrez in presa am ținut să-l văd. După 3-4 încercări nereușite, de Crăciun, anul asta, am mulțumit restul familiei cu Gone with the wind, iar apoi l-am văzut până la capăt. A devenit tot mai interesant (și de real) pe măsură ce treceau minutele. Au mai fost filme bune despre presă, dar acesta surprinde mai bine relația, într-un moment delicat, dintre patronat și redactorul sef. Finalul e cu happy-end, încurajator, atât pentru jurnaliști cât și pentru patronat de a cauta și publica adevărul.
Daca nu jucau Tom Hanks si Meryl Streep, nu i-as fi dat mai mult de 2 stele. Un film facut doar pentru americani ... Nu recomand celor care nu sunt interesati de cultura si istoria americanilor. Eu personal nu sunt interesat ... asa ca le dau doar 4 *
O noua piesa asezata de cinemaul american in imensul puzzle al istoriei unei natiuni.
The Post, mai exact The Washington Post, este filmul unei stiri ce a transformat ziarul local pe atunci intr-un ziar cu influenta nationala. Croit pe modelul American, chiar si in cazul in care nu ne plac Statele Unite, trebuie sa recunoastem exemplele oferite restului lumii in care libertatea de expresie, libertatea la informare sau alte drepturi fundamentale au triumfat in pofida unor conspiratii si presiuni guvernamentale, la cel mai inalt nivel. Este si motivul pentru care SUA inca mai este un bastion al democratiei in care cetateanul isi mai poate apara drepturile, atat de restranse cate mai sunt ele in zilele noastre.
Filmul este curat si bine construit. Cu o forta si un eveniment surprins de o anvergura mult mai puternica decat cel din Toti Oamenii Presedintelui (1973), film ce a intrat pe usa mare a istoriei, The Post reuseste sa spuna o poveste tehnica adevarata despre… citeşte
Da. Are o importanta istorica imposibil de negat, povestea din film. Doar ca cinemaul nu e nici gazeta si nici rechizitoriu unui procuror. (Atentie, procurori nu de la noi ca ai nostri chiar sunt inventivi in ceea ce priveste peezentarea "faptelor").
Cum spuneam, la fel ca in cazul "Toti oamenii presedintelui" eveniment marcant, fictiune pt produsul cinematogeafic - zero. Din pacate!
Poate am sperat prea mult...subiectul promitea, actorii la fel, regizorul...si cand colo, la toate caregoriile "zmeura de aur"! Prost regizat in primul rand, dezlanat, plicticos, manierist, propaganda ieftina de tot! The darkest hour a fost la polul opus, perfect!
Un film despre un altfel de eroi , curaj si dorinta de a face dreptate si a schimba ceva in bine . Merita vazut . Un film asemanator mai nou e Mark Felt: The Man Who Brought Down the White House (2017) cu Liam Neeson , dar nu e la fel de bine regizat si e mai plictisitor . The Post nu-l consider un film plictisitor cum zic altii la comentarii.
Da, inceputul este greoi, si uneori esti tentat sa nu mai continui. Dar lucrurile incep sa curga si esti din ce in ce mai prins de evenimente, si traiesti impreuna cu personajele filmului frenezia descoperirilor si traiesti impreuna cu Kay Graham greutatea luarii unei decizii, pretenii sau constiinta. Si te minunezi ce grozav regizor este Steven Spielberg. Sigur ii se va reprosa lipsa actiunii caci nu are nimic din Jaws sau Jurassic Park , dar jungla si falcile pe care le prezinta in acest film, nu sunt cu nimic mai blande ca cele prezentate in anii tineretii.
Cat despre cei doi actori principali... sunt grozavi!
Ma intreb cum poate Meryl sa aiba atatea fatete? Iar Tom la a patra colaborare cu regizorul, fiecare total diferita de celelalte, fara a stirbi cu nimic jocul magistral al actorului
Bun deoarece dezvăluie fapte reale ( ex. SUA în 1954 au falsificat alegerile din Vietnam)
Chiar dacă duce o lipsă completă de acțiune(bătăi) punctul forte e că dezvăluie secrete de stat ocrotite de LBJ, Kennedy, Eisenhover în legătură cu războiul din Vietnam pe care mulți nu le știu nici în ziua de azi.
Presa in vremurile in care cuvantul scris inca mai conta, mai exista inca preocupare pentru calitate, pentru informarea corecta a cititorilor. La noi a existat asa ceva prin anii 1990, acum s-a cam ales praful, nu mai exista independenta spirituala ci doar propaganda intr-o directie sau alta, adevarul e ultimul care conteaza, nici la ei nu mai e precum in anii 1970, e greu de crezut ca in zilele noastre un presedinte american ar proceda precum a facut-o Nixon in cazul Watergate. Lectie solida de istorie din partea lui Steven Spielberg, un film puternic regizat in maniera clasica, un scenariu bine condus plus doi actori in forma maxima, inca un rol important pentru "nemuritoarea" Merryl Streep, l-am revazut cu placere pe Tom Hanks, ar fi meritat din plin o nominalizare la Oscar in locul insipidului Daniel Kaaluya dar poate ca iar faceau afro-americanii scandal ca sunt prea putini pe… citeşte
Un film extrem de plictisitor,cu o pleiadă de actori care au avut un singur merit : au ieșit la numărătoare. La Oscar va candida la categoria ,, Cel mai anost film" ,iar spectatorul care va rezista până la final va merita cu prisosință o statuetă.
O fi un film bun, dar sincer eu n-am rezistat sa ma uit la el. Nu am nimic cu filmele lente, dar de obicei compenseaza prin altceva: imagine frumoasa, muzica de calitate, o emotie, ceva. La filmul asta n-am regasit nimic din astea, doar o serie monotona de scene, extrem de greu de urmarit. N-o fi pe gustul meu, de aia nu i-am dat nici nota, dar n-am rezistat sa ma uit la el mai mult de 40 de minute.