Un film foarte bun, suprarealist, în stilul lui Lanthimos, a cărui cinematografie am descoperit-o recent și care este de preferat lipsei de inspirație de la Hollywood. Atmosfera este excelent recreata.
Clienții unui hotel trăiesc experiența uni regim absurd și totalitar.....ce îmi aduce aminte de viața din România anilor "80 ☝️....ce se încerca cu noi atunci : lipsa de empatie a semenului ,dezumanizare , negarea evidenței , renunțarea la propriile dorințe și emoții și obediență totală față de regim .... :(
Categoria aia de film cum e Roma sau Dogtooth, pentru filosofii și profunzii dintre noi care văd dincolo de imaginile utopice și așezate în dezordine, pentru a ne pune mintea la contribuție ca să descoperim ce a vrut autorul să zică.. Noi, ăștia mai neînsemnați, ne mulțumim cu un film bun, de recomandat și altora..
Unul dintre cele mai bizare filme văzute de mine. O simbolistica specifica lui Lanthimos ciocnirea dintre 2 lumi cea singuratica rece care trăiește în recluziune dar sincera și lumea convențională în care obligatoriu trebuie sa împărți viata cu cineva. În a doua lume se observa prefăcătoria, snobismul,artificialul ,lipsa de sentimente etc. Pe fondul acestei coliziuni de care pe care ,se dezvolta o profunda și pura dar cu atât mai trista poveste de dragoste în care sacrificiul pentru celalalt e primordial. Interesanta și ideea metempsihotica cu transformarea în animal. Un film dureros și greu de suportat dar care te solicita enorm.
Mie mi a placut foarte mult si chiar m a distrat. Este un film experimental nu comercial si trebuie privit ca atare . tocmai d aia nu are nici un deznodamant clar. Te lasa sa te gandesti ce i mai bn sa orbesti ca sa fii cu persoana iubita sau sa te transfirmi intr un animal cu toate simturile are poate face ce vrea. Sunt tratate f multe teme aici.. E chiar misto filmul, actorii au jucat super...cadrele...muzica...atmosfera filmului in general. ..din partea mea are 10.
straniu filmul, stranie si catalogarea ca film de comedie. Finalul e si mai straniu, el din dragoste pentru ea si cu acceptul ei, vrea sa traiasca in lumea ei
.....afara ploua...."creste porcii" felul in care mor oamenii in acest film ....arata cat de slab inspirat a fost regizorul . Colin trebuia sa refuze acest rol !!!
dupa filmul " the killing of a sacred dear" ( ramas cu puncte de suspensie) a urmat acesta, aceasi senzatie de ...."still wondering" :)). Un film cel putin intereant cu un stil(de departe) inedit.
O parabolă terifiantă, în termeni bine definiți, Muzică aleasă contrapunctic, două direcții la fel de primejdioase, un fel de purgatoriu monitorizat... Un regizor interesant, care respinge orice clișee și reconfigurează problemele lumii contemporane după ficțiuni suprarealiste. În partea a doua există secvențe confuze și derutante.
Filmul descrie perfect societatea actuala, cu multitudinea ei de limite, atat pentru cupluri cat si pentru cei singuri. Absurdul situatiei intalnit in zilele noastre cand fiecare cauta puncte asemanatoare ca sa fie perechea ideala pentru celalalt este bine transpus in film. Oameni disperati sa se cupleze doar sa se incadreze in regulile societatii, altfel vai si amar.
O ciudățenie de lume așa cum Yorgos Lanthimos știe să facă. O antiutopie cu un twist de comedie neagră și de straniu care te pune puțin pe gânduri. Un film bun, departe de a fi o porcărie, însă nu foarte confortabil de privit pentru amatorii de filme mainstream.
Deci e un film cutremurator de la inceput pana la sfarsit.. Nu stiu, efectiv nu am cuvinte, nu stiu ce sa spun despre el. Dar e sigur un film care-mi va ramane vesnic intiparit in minte si o sa-mi amintesc si peste ani buni de el. Nu stiu nici ce nota sa-i dau, sau daca sa-l recomand sau nu. :)) M-a dat total peste cap.
Un film care se vede de la o posta ca nu e american si nici nu e pentru publicul american Un film greu de incadrat , dintre cele 4 propuneri comeie , drama , romance si SF inclin mai mult spre drama.
Printre cele mai bizare filme pe care l-am vazut in ultimul timp. Nici nu este usor sa descrii filmul, pare destul de simplu dar defapt, toata povestea este o metafora a vietii si a ce-i da sens. Ne sunt prezentate doua lumi in antiteza si aparent, esti obligat sa traiesti in una dintre cele doua sau devii o fiinta inferioara. Ciudate si extreme regulile in ambele lumi, practic impart omul in doua cand defapt ele il alcatuiesc. As fi vrut sa fie mai descriptiv filmul dar, pe masura ce avansezi in el, ai si mai multe intrebari, iar finalul nu face altceva decat sa fie si mai ambiguu. Cu toate ca nu consider finalizata ideea, merita vazut.
Indiferent de parerea altora,si faptul ca Farrel este unul din preferatii mei,asta nu ma indeamna sa il caracterizez ca un film slab,cu un scenariu ciudat,si greu de digerat pentru toata lumea !Nu il recomand nimanui,foarte greu de urmarit pana la final !
– funky brit ciudat, cam prea ciudat. cu accente de f. weirdo
– metafora la dinamica sociala de cuplu, atat cat si casatoria cat si singuratatea avand regulilor lor absurde. individul la mijloc.
– “If you encounter any problems, any tensions, any arguing… that you can’t resolve yourselves you would be asign children. That usually helps a lot.” :))))))))))
– are ceva din Wes Anderson (check The Grand Budapest Hotel)
– care a fost semnificatia la ‘Transformation Room’? m-a pierdut aici.
– sesiunea acea de shopping cu muzica oribila pe fundal :)
– partea de weirdo pays. totusi uneori accente cam too much.
– lung
– C.F. face un rol misto
– si cu un romantiq touch de final, desi cam secutz – merita un usor twist
Un film care in prima ora mi s-a parut interesant, in urmatoarea jumatate de ora mi s-a parut stupid pentru ca nu exista chiar nicio solutie de iesire in niciuna dintre partile acestei lumi, iar in ultima jumatate de ora a devenit enervant. Situatia s-a agravat pentru ca in finalul filmului sa-mi dau seama ca am pierdut 2 ore cu un film care doar a vrut sa arate ca viata nu are nicio iesire si ca iubirea e "oarba" si la propriu si la figurat... Apropo de acest subiect va recomand The Giver, un film pe care dupa ce il vizionezi iti dai seama cat de minunata este lumea noastra asa cum este ea cu bune si cu rele, cu bucurii si tristeti.
Poate ca intr-un viitor apropiat sau indepartat aceste societati distopice vor aparea la scara larga, oricum va pot spune ca exista si acum grupuri in care totul pare minunat la suprafata, dar afara e vopsit gardul si inauntru e leopardul...
Sa… citeşte
"Să prezentăm societăţi distopice în filme doar ca să arătăm că nu există nicio scăpare, nicio soluţie mi se pare o mare prostie". Nu există nicio scăpare şi nicio soluţie atât timp cât omul nu-şi depăşeşte condiţia, cât timp se comportă ca o fiară - acesta este mesajul corect. De ce spun asta? Inchiziţia ardea oamenii pe rug în numele unor principii pe care le considera ea corecte. Erai "eretic" dacă spuneai altfel. Hitler ucidea evrei în camerele de gazare fiindcă nu corespundeau, în opinia lui, rasei ariene, perfecte pe care voia să o creeze. În prezent, sunt unii care susţin că din umbră se doreşte instaurarea unei Noi ordini mondiale (nu s-a demonstrat încă, dar ceva semne că ar putea fi aşa există). Atunci nu e limpede că între filmul lui Lanthimos şi realitate nu e o diferenţă prea mare? (Doar atât, că nu a fost nimeni suficient de nebun să transpună scenariul din The Lobster în realitate. Nu a fost, dar ar fi putut fi...) Somnul raţiunii naşte monştri, a spus Goya. Tot asta spune şi Lanthimos. Dar e un film-avertisment, nu unul care pledează pt. a fi schizofrenic. E drept, Lanthimos e unul dintre cei mai bizari şi excentrici regizori, pe mine vizionarea filmelor sale mă duce în depresie, dar asta nu înseamnă că face filme proaste. PS: În privinţa The Giver, întru totul de acord. L-am văzut şi mi-a plăcut foarte mult.
E ok iti inteleg punctul de vedere si cred ca dpdv al unei persoane asa cum te-ai descris lucrurile pot fi vazute si asa. Si ca sa-ti dai seama ca si mie imi plac semnalele de alarma si filmele mai mult sau mai putin noir iti dau exemplul unui film din aceasta categorie care mi-a placut fff mult. Requiem for a dream, regizor Darren Aronofsky. Cred ca si el ar putea fi trecut pe lista ta de regizori altfel, facand parte din generatia tanara. Numai ca el zugraveste vieti interioare ciudate, prinse in capcana propriilor vicii si probleme de comportament si intelegere. Dar filmul pe care l-am dat exemplu duce in extrem situatia fara a avea senzatia ca tu nu poti face nimic ca esti legat de maini si de picioare intr-o societate nebuna. Este doar alegerea noastra iar finalul socant te face sa spui ca nu vei dori in veci sa ajungi intr-o astfel de situatie. Eu cand vorbeam de iesiri, vorbeam de alegerile noastre care tin de propria intelegere a divinitatii si de puterea noastra de alege binele chiar daca uneori pentru asta trebuie sa facem sacrificii enorme.
Lumea distopică propusă de The Lobster este disputată de două ideologii de semn contrar, în aparență aflate într-un conflict pe viață și pe moarte, dar care în culise, prin dresajul de oameni practicat de ambele, fac front comun împotriva unui dușman pe care-l detestă în egală măsură: natura umană. Ceea ce pentru unii reprezintă virtutea supremă, pentru ceilalți este păcatul major, și invers, litigiul fiind alimentat de viziunile opuse asupra celibatului și vieții de cuplu. Ambele tabere își pedepsesc într-un mod șocant (și chiar amuzant de șocant, hai să fim serioși!) infractorii și contravenienții, dar, mai important și mai grav, ambele ignoră realitatea iubirii. Dintotdeauna, societățile (și mai ales cele contaminate ideologic) s-au simțit puse în pericol de apariția în sînul lor a acestui fenomen neliniștitor, care dinamitează normele… citeşte