Un film cu multe momente bune și bunicele alternând cu altele alungite parcă.
Așteptarea mi-a fost mai mare in ce privește jocul actoricesc văzând numele mari care apar pe lista; este posibil ca sub o altă bagheta a altui regizor sa fi ieșit ceva muult mai bun...să nu uit, finalul mi se pare și el puțin tras de păr, mult grăbit.
Per total îl apreciez cu nota 7.
Un tablou care trece prin multe maini sute de ani. Un baiat caruia i se intampla o tragedie profunda pe care ii este aproape imposibil s-o depaseasca. Pentru ca asa este in viata, sunt momente peste care nu putem trece niciodata definitiv, sunt clipe care raman inradacinate producand efecte pentru totdeauna. O istorie emotionanta si emotionala care celor mai simtitori ar trebui sa le declanseze productia de lacrimi. Si totusi ceva nu se leaga, emotia nu-i atat de puternica, personajele nu sunt atat de atasante in ciuda unei distributii in care vedem actori importanti precum Nicole Kidman sau Jeffrey Wright. N-am citit romanul de 1200 de pagini al Juliei Quinn, e greu de spus daca e din cauza lui sau din cauza viziunii regizorale in ciuda faptului ca John Crowley se straduieste din rasputeri sa ne convinga de faptul ca avem de-a face cu un ,,film de arta,,. Or fi de vina si actorii ce… citeşte
Un film ca o opera de arta: minunat de privit, dar imposibil de atins
The Goldfinch: Iluzia libertatii este format din scene emoționante, unele mai puternice decât altele, și spre lauda regizorului, în ciuda naturii fracturate a narațiunii, suntem dornici să aflăm încotro ne îndreptăm și ce se va întâmpla cu Theo, adesea un protagonist enigmatic. S-ar putea ca unii să strâmbe din nas la distribuirea lui Elgort în rolul lui Theo, dar este surprinzător de convingător aici, ancorând pe negândite un film inegal, cu stăpânire de sine. De asemenea, Jeffrey Wright face un rol remarcabil, jucând una dintre numeroasele figuri de adulți pe care Theo le întâlnește pe parcurs, alături de interpretarea foarte inspirată a lui Nicole Kidman. Read more:
https://filmserial.home.blog/2019/09/13/la-ce-film-mergem-azi-the-goldfinch-iluzia-libertatii/
Iar cea mai tare chestie, a fost din punctul meu de vedere, alegerea lui Finn Wolfhard ca Boris adolescent, prea bun actorul ăsta din Stranger Things, și Boris (adult) să fie tipul care n-a vorbit absolut deloc în Dunkirk (iar aici i-au dat dialoguri, și a fost bun).
psihologie/psihanaliză
https://cafegradiva.ro/2021/04/filmul-sticletele-sigmund-freud.html