Cunoscând stilul regizorului, m-au impresionat cele trei actrițe. Metafora vânătorii poate fi emblematică pentru trădare, manipulare. Fără pudibonderii gratuite, mult curaj în abordarea maleficului. Olivia Colman în rolul reginei demonstrează un talent uriaș, acaparator. Excelente unghiuri de filmare, de un dinamism insolit.
Formidabil impactul vizual al acestui film. Tehnica de filmare cu schimbari de unghiuri bruște neașteptate,imagini cu marginile curbe prin lentile speciale parca întărește senzația de teleportare în epoca domniei reginei Anna de la începutul secolului 18. Impresionant si sfârșitul parca un capăt de linie pt regina aflata la maximum de degenerare fizica și psihica. Regizorul grec a creat și o fresca a societății aristocratice engleze dar și un studiu psihopatologic extrem de rafinat al reginei Anna. Nu mai vorbesc de modul de construcție al intrigii si de redarea luptei acerbe intre cele 2 favorite pt câștigarea gratiilor reginei. Emma Stone extrem de naturala si expresiva, tulburător de malefica. Partea leului este însă desigur a Oliviei Colman absolut magistrala. Excentricul regizor grec Lanthimos șochează din nou desi in alt registru.
Un alt film marca Lanthimos care lasa o amprena de lunga durata in mintea cinefililor, ajutat aici si de trei actrite cu adevarat de Oscar. Fascinanta, delicioasa si cu destul umor negru aceasta etalare de sete pentru putere si control, care vine la pachet cu multa falsitate, manipulare si cu mult cinism.
Un Tablou de Epoca, din Timpul Reginei Anne Stuart a Angliei, de la-nceputul sec. XVIII, privit cu ochi oarecum "critici", din perspectiva si la modul "brutal" de astazi. Desi Regina Anne era bolnava, nefiind un tip "tare", ea a reusit totusi sa-si mentina tromul, sa medieze între persoanele care o înconjoara si activeaza, toate avide de putere... Un timp care a fost benefic pentru Anglia, implicata în razboi cu Franta, si desi maritata, avea o "amanta" lesbiana, pe Sarah Churchill, Ducesa de Malborough, care conducea armata, si un opozitionist intrigant, Sidney Godolphin, care se ocupa de Parlament. Cuplului feminin i se alatura tânara ambitioasa scapatata Abigail Masham, care vrea doar sa parvina. Pesonajele se misca în eleganta opulenta a epocii, mânate de interese proprii. Sotul, George Duce al Danemarcei slab, ia parte la jocuri dezmatate de Curte, bataia cu portocale în… citeşte
Cine a facut prezentarea filmului aici ar fi bine sa verifice inainte de a posta ... sunt greseli inpardonabile acolo. Si nu de continut, ci de forma ....
Cine conduce o tara cand monarhul e instabil psihic ? Un favorit.
Nu imi dau seama cat de fidel se muleaza scenariul filmului pe adevarul istoric. Insa daca asa se derulau „afacerile de stat” la Curtea Angliei, este aproape de neimaginat ! Asadar, s-au declansat razboaie, au murit zeci de mii de oameni, pentru ca un monarh instabil psihic si incapabil sa ia singur decizii simple, necum de interes national, isi delega aceasta inalta si impovaratoare (sau nu ?) responsabilitate unui curtean favorit..
In ce priveste filmul in sine, este un film bun. Rachel Weisz si Olivia Colman – excelente prestatii. Dialogurile bune, replici reusite, umor „destept”.
"cat de fidel se muleaza adevarul istoric . . ."
Pai, nu prea se muleaza . . .
In schimb, filmul este o foarte buna metafora a zicalei "puterea la varf corupe aproape total sufletul".
Deci daca vrei sa fii sigur ca te nenorocesti sufleteste, filmul asta propune o reteta sigura: Catara-te cat mai in varful piramidei!
Bani, putere, faima, influenta, cariera, controlul maselor . . .
Puterea obtinuta la pretul derizoriu al renuntarii la demnitate.
Favorita, mai presus de grotescul discursului prin care se isi asigura o exprimare memorabila si greu de uitat, transmite degradare si injosire. Sa ai puterea e un ideal. Dar sa te umilesti pentru a parvenii, propune discutiei pretul piperat ce trebuie platit dar mai ales daca se merita acest cost. Noua protejata este cea care ramane cu amaraciunea intrebarii: Merita facute toate aceste sacrificii doar pentru a avea minutele tale de glorie?
Povestea fictiva a oamenilor pe care dorinta ii transforma in niste monstrii ce poarta masti morbide se dezvolta implicit. Exista totusi si ceva fundamente reale insa nu atat de sustenabile incat sa fie luate in serios. Nici ca ar fi nevoie de acuratete sau adevar istoric atata timp cat in analiza e un sentiment lacom si meschin. Pentru Amadeus (1984) nu a fost nevoie de respectiva strictete a realului; Si Doamne, ce delir a rezultat in opera… citeşte
Un film bun. Cam lung si static, dar impresionant prin jocul actorilor si decoruri. Actiunea lipseste, suspansul lipseste, finalul lipseste. Nu e un film pentru oricine. Ma bucur ca nu m-am dus la cinema sa il vad.
Nu mi-a placut. Ok, nu e un film prost, dar vazusem The Lobster, Alps si Dogtooth de la regizorul asta si ma asteptam la muuuult mai mult. Mi se par mult mai bune cele de mai sus, chiar m-au marcat, mi-au placut mult. Poate a targetat altceva, poate e o reteta de Oscar, habar n-am. A reusit sa ia un Oscar, bravo lui. Oricum Oscarurile mi se par ciudate rau...
The Favourite nici nu socheaza asa mult cum ma astepteam fiind vorba de regizorul asta. E doar o adunatura de 'chestii' pe care si le fac cele 3 una alteia, parca complet haotic.
Si parca nu are ritm filmul, multe scene par in plus ...
Ce film! Ce rasfat! Ce triunghi au putut gandi producatorii!! Un film de nota 10/10 pur!! Si sunt atat de rare aceste filme! Totul mi-a placut la el, de la un capat la celalalt! Il recomand! Este obligatoriu de vazut!
Excentricul regizor Yorgos Lanthimos a ieșit din tiparul filmelor cu care ne obișnuise până la The Favourite. După The Lobster (2015) și The Killing of a Sacred Deer (2017), Lanthimos ne oferă de această dată un film într-un registru complet diferit, făcut după scenariul lui Deborah Davis și Tony McNamara, un scenariu extrem de bine condimentat, care oferă mai multe abordări ale narațiunii. Pe de o parte, The Favourite este o poveste de curte regală și alcov, de prietenie și implicare romantică, o dramă cu aer melancolic centrată pe imaginea depresivă și destinul tragic al unei regine fără strălucire. Pe de cealaltă parte, filmul se constituie într-o aprigă satiră socială a aristocrației intrigante a acelor vremuri și a vieții curtezanelor.
The Favourite oferă o reconstrucție meticuloasă a atmosferei curții regale engleze a secolului XVIII.… citeşte
Singurul lucru pe care îl am de spus: Criticii sunt niște idioți. Favorita este un film original, comic dar și dramatic și brutal în natura lui subtilă și acest "critic" care nu e în stare să scrie nici măcar un scenariu scurt îi dă un 7 din 10 la fel de mult cât i-a dat la Alita Battle Angel care este o prostie clișeită de la Hollywood care a mai fost facută de mii de ori.
Film bun de parodie ,mi-a placut destul de amuzant ,nu m-am plictisit pe parcursul vizionarii .Merge vazut odata la plictiseala pentru amuzament .Recomand!
Daca vreti sa va convingeti singuri de ce acest film este drama-comedie puteti sa o faceti. Din punctul meu de vedere comedia este dupa finalul lui, atunci cand iti spui " ce prost am fost ca am mers la filmul asta, iar drama este cand constientizezi ca ai dat bani pe bilet si ca ai pierdut timp pretios din viata ta! Un mare CACAT!
– conflict artificios indus de la bloody pigeons
– niceee camera shot
– good lines scripts
– Unde a fost filmat ca locatie?
– royal / aristocracies madness (aruncatul ala de portocale, gen)
– (foarte) bun acting toate trei. mai ales regina.
– cu fine and more tradari
După Alejandro Amenabar, rebelul genial al cinematografului spaniol, care după o serie de thrillere ce au şocat în mod sigur spectatorul (Abre los Ojos, Thesis) sau filme care prezintă suferinţa umană în cele mai negre culori (Mar Adentro), a decis să realizeze o peliculă istorică, de epocă (Agora) fără a mai înregistra acelaşi succes, iată că a venit rândul lui Yorgos Lanthimos (autor, de asemenea, al unor pelicule-şoc precum Kynodontas, Alpeis, The Killing of a Sacred Deer sau aclamatul The Lobster) să încerce acelaşi lucru cu ”The Favourite”, o satiră cu acţiunea plasată în Anglia începutului de secol al XVIII-lea.
Mărturisesc că, iniţial, m-am gândit că pelicula ar fi putut candida cu mai mare succes la Oscarul de anul acesta, dar vizionând-o mi-am dat seama că m-am înşelat.
Intenţia e lăudabilă, dar filmul e mediocru. Se vede… citeşte
Un film bun dar grotesc prin modul in care subliniaza tot ce este mai rau in natura umana,egoismul,lacomia,falsitatea,manipularea dusa la exces..pleci de la el pe ganduri si trist pentru ca in toata povestea nu vezi nimic bun, frumos..doar intunericul din om!Singurul moment de iubire sincera e dragostea reginei pt iepurasi in amintirea copiilor ei pierduti..
În sfârșit l-am bifat si pe ăsta. Lanthimos si ideile lui stranii continuă să ne uimeasca.
După cum vedem și mai sus, The Favourite ne spune povestea complicatei regine, Anne..Dar și a prietenei ei, Lady Sarah, care se ocupa de lucrurile importante in lipsa reginei. Asta pâna când în peisaj mai apare un personaj.. O fată inocenta care pe parcurs ajunge să își dorească puterea, sa concureze cu Sarah in scopul de a ajunge favorita reginei..O luptă dusă pană la extrem.
O comedie ciudată, asemănătoare cu The Grand Budapest Hotel. Acel umor mai diferit. E mai mult o dramedie bizară, absurdă.
Se pare ca e și un fel de biografie. Deoarece e o poveste oarecum reală.
Se pare că Yorgos Lanthimos avea de multă vreme filmul in plan, dar nu l-a scos deoarece anumite lucruri din film nu erau primite bine in acea perioadă.
Toate-s vechi si noua toate, lupta pentru a fi cat mai sus pe scara sociala, trebuie cateodata sa nu ai scrupule si sa stii sa calci pe cadavre daca iti doresti cu adevarat sa ajungi sus, lupta pentru control in dragoste cat mai ales in politica, lupta politica ascutita intre putere si opozitie, o lupta-i viata deci te lupta, The favourite mi s-a parut un pas in spate din punct de vedere valoric pentru Yorgos Lanthimos daca il raportez la precedentele The Lobster si The killing of a sacred deer, bineinteles ca altii s-ar putea sa nu fie de acord, Yorgos e unul dintre regizorii speciali afirmati in acest deceniu si e la zi cu tendintele momentului, avem feminism cat incape, avem LGBT in doze decente, ma mir ca n-a bagat si negri, zece nominalizari la Oscar nu sunt de colo, sa vedem cu cate premii se alege, foarte bune interpretarile celor trei roluri principale, un plus parca pentru Emma… citeşte
Folosirea in exces a cadrelor extrem de largi devine obositoare la un moment dat. Un triunghi de lesbiene, in care una e o regina bolnava si fizic si psihic, iar celelalte doua se chinuie sa-si indese limba cat mai adanc in urechea (si nu doar acolo) reginei pentru a deveni Favorita de la curtea regala. Un film care n-are nimic demn de Oscar, cel din vremurile bune, dar se incadreaza perfect la cerintele actuale.
Metafora vânătorii