In sfârșit un film psihologic profund . Îmi doresc sa citesc romanul din care a fost inspirat filmul. O lecție de viața . O realitate a zilelor noastre. O psihologie a crimei greu de imaginat. Tatăl ia asupra lui conștiința copilului criminal . Crima și pedeapsa in varianta unui regizor de nota 10. Un nou Glisando !
Un film extrem de plictisitor! După jumătatea filmului, se leagă înșiruirea de momente de pana atunci, și, pe când te aștepți sa vezi decizia care se ia... filmul se termina. E un film pe care nu l-am înțeles. Singurul lucru marcant este durerea părinților fata de fapta copiilor lor și te gândești - tu ce ai face în situația lor?
Un film căruia nu i-a ieșit, pur și simplu nu i-a ieșit. S -a tot scremut, s-a tot încercat, nu-i vorbă, dar pana la urmă a fost fără finalizare, cu tot efortul...
Flmul vorbeste despre valori morale si principii de viata. Ce faci cind stii ca propriul tau copil a facut ceva rau, ingrozitor? Il aperi pina in pinzele albe si ascunzi adevarul? Il lasi sa infrunte consecintele, fiind alaturi de el indiferent ce va urma? Totul se petrece intr-un restaurant luxos, la cina. Actiunea se desfasoara lent si sincopat, se bazeaza mult pe dialogul celor 4 parinti.
Un subiect extrem de ofertant, care a fost stricat de Paul, fratele senatorului și nebunia lui, precum și de Războiul Civil, in care au murit mai mulți civili decât în războiul din Vietnam. Care-i legătura cu crima înfăptuită de doi minori, de doi verișori, de fapt, pentru că tații lor sunt frați și Războiul Civil? Niciuna. Senatorul, jucat excelent de Richard Gere, vrea să-i aducă pe copii în fața justiției, dar toată lumea se opune. Mai bine să se treacă cu vederea, a fost un accident, nu o crimă. Dacă regizorul păstra ideea dialogurilor de la cină, fără Război civil și fără nebunia lui Paul, ar fi fost un film excelent.