Culoarea purpurie/1985/o drama personala,cu profunde implicatii psihologice si sociale,la inceput de secol 20 sau despre cum drumul unei femei de culoare spre emancipare,cunoaste dragostea,esecul dar si speranta.
150 de minute/un regal artistic/filmografic/de neratat.
O nota indreptata spre maxim.
Revăd după atâția ani filmul și remarc : profesionalism. Fără ridurile timpului. Știam că Spielberg e un maestru. Ca să nu mai vorbesc de narațiunea fluentă, cu personaje accentuate. De câte ori Celie ține briciul în mână ca să-și bărbierească soțul violent, aștept un gest de eliberare...Iar când același soț sustrage scrisorile trimise de sora Nettie, îmi reamintesc că răul nu poate dura la infinit.
Cred ca este primul film de referinta al lui Whoopy,si Danny,care fac un rol foarte bun! Un SPielberg ,care m-a surprins in mod placut,intr-o drama emotionanta !Un film dur,dar bun !
pierdere de timp ca toate filmele acestui regizor.Inteleg ca se petrece actiunea in 1935, adica in criza economica si astia azvirleau cu bomboane de ciocolata pe sine...
Primul film cu Oprah pe care l-am vazut si recunosc ca m-a impresionat placut jocul ei actoricesc. O drama foarte emotionanta,plina de durere,regrete,violenta si deceptii.Steven Spielberg e cu adevarat un regizor exceptional.
nu cumva era vorba de albi si steven asta istetul vrea sa schimbe istoria ? nu cumva negrii au fost umiliti si tinut ca sclavi ani de-a randul si de la albi au venit toate atrocitatile ? nu va lasati manipulati ! filmul mi-a produs scarba stiind ca de fapt in locul acestui personaj de culoare ar fi trebuit sa fie un alb batjocoritor !
De cate ori oare pot sa mai vad acest film si sa nu ma plictisesc ? parca imi place din ce in ce mai mult , iar Oprah a fost fenomenala , a jucat foarte bine ...nu stiu de ce , dar m-a amuzat putin personajul interpretat de ea...reactiile ei , gesturile ei ...
frumos si emotionant filmul,nu sunt genul care sa planga dar in momentul despartirii dintre Celie si Sofia chiar nu am putut rezista
este una din cele mai bune drame pe care le-am vazut vreodata
exista un vechi proverb care suna cam asa : o nenorocire nu vine niciodata singura.Steven Spielberg demonstreaza prin acest film cat adevar poate sa ascunda aceste cuvinte.The Color Purple trateaza mai multe probleme delicate (si totusi atat de actuale) : instabilitatea emotionala din cuplu,agresivitatea domestica,tradare,supunere repetata,despre toleranta in echilibru cu rabdarea (demonstrand in final ca si aceasta din urma isi are calmul ei) ,despre efectele nocive ale rasismului (ce repercursiuni poate avea ura rasiala--vezi confruntarea dintre albi si negri si rezultatul ei).in concluzie The Color Purple e un film fara cusur obligatoriu de vazut si re(vazut).
Mi-a placut mult personajul interpretat de Oprah Winfrey,pe care l-a jucat cu multa naturalete;sincer, nu stiam ca a jucat si in filme si acest rol l-a jucat bine,bine.
O drama tulburatoare cu o W.Goldberg tanara si cu un rol foarte sensibil a femeii pe post de sclava in gospodaria unui ''conas'' vaduv .Mi-a placut mult acest film si merita vazut.
Tot filmul mi s-a parut prea bine lucrat si cu mult prea multe "nenorociri" intamplandu-se una dupa alta,cu toate astea Whoopi a fost magnifica,a oferit exact ce trebuia.
Filmul este realizat dupa o carte. Iar mie nu mi se pare ca ar fi exagerat. Negresele aveau o viata chinuita la inceputul secolului XX, deoarece negrii in general erau discriminati si atunci, barbatii isi varsau of-ul pe fetelee virtrege si pe sotii.
Da , dar discriminari exista si acum , iar femei de culoare chinuite pe masura , de exemplu ai vazut Precious: Based on the Novel Push by Sapphir? , e destul de nou , si seamana putin cu acesta ...oricum , filmele cu femei chinuite au avut mare succes la public , recunosc , e destul de interesant sa vezi asta intr-ul film , dar in realitate , nu cred ca i-ar placea nimanui sa vada o femeie chinuita....