Articole The Brothers Grimm

Pentru a nascoci un aspect care sa combine un realism brut cu fantasticul si infricosatorul, Terry Gilliam a adus productia filmului Fratii Grimm in superbul oras Praga si in zona rurala medievala din Republica Cehia. Totusi, nici macar aici nu a putut gasi exact satul in care sa transpuna taramul vrajit din Marbaden. Gilliam voia o cavalcada de imagini – oglinzi, labirinturi, aparitii monstruoase si efecte speciale – pentru a face ca Marbaden sa fie un sat cu totul diferit de celelate.

De aceea, Gilliam l-a cooptat pe designer-ul de productie Guy Dyas (care se ocupase de designul pentru un film complex si bine primit de critici - “X2: X-Men United”), pentru a construi un sat cu 25 de cladiri pornind de la zero. Impreuna, cei doi au conceput un design contemporan inspirat de expresionismul intunecos al secolului XIX si de ilustratiile alb-negru clasice, bogate in detalii care adeseori apar in cartile cu basme. Gilliam, de asemenea, a vrut sa profite de ciudateniile naturii. “Priviti putin lumea reala, priviti cum arata copacii ”, spune el. “Sunt ciudati si adeseori inspaimantatori. Nu trebuie sa inventezi mereu , uneori este de ajuns sa privesti natura. Aspectul acestui film s-a realizat printr-un echilibru intre artistic si natural. ”

Sarcina cu care se confrunta Dyas era enorma – trebuia sa construiasca un intreg oras german de secol XIX, cu biserica, brutarie, poduri, grajduri, poteci si o padure vrajita, cu stanci, un parau si copaci inalti si toate intr-un platou din Cehia. El a realizat curand ca nu exista alta sansa. “N-am fi gasit niciodata un sat ca acela pe care l-am creat noi.”, observa el. “Iar faptul ca am construit totul din temelii ne-a permis sa exageram tot timpull.”

Pentru Dyas, colaborarea cu Gilliam a fost culmea unui vis de demult. “Totdeauna imi voi aminti impactul pe care l-a avut filmul Brazil asupra mea, cand l-am vazut pentru prima data, pentru ca este o capodopera vizuala si cu adevarat mi-a deschis ochii asupra posibilitatilor pe care le am pentru designul de productie.”

Designerul a petrecut mai bine de un an dezvoltand idei nesfarsite, schite si designuri preliminare. El a inceput prin a se cufunda in basmele fratilor Grimm – a citit basm dupa basm, a studiat operele a numerosi artisti din Epoca de Aur a ilustratiilor pentru basme, cand artistii foloseau lumina, umbra si simpla imaginatie pentru a crea imagini de neuitat ale fantasticului. Inspirat de aceste frumoase si emotionante desene din trecut, Dyas a inceput sa deseneze cele mai importante locatii din Fratii Grimm. Pe langa satul Marbaden, Dyas a mai schitat si locatii neobisnuite precum Camera de tortura a lui Delatompe, Turnul lui Rapunzel.

Inainte de a se ocupa de constructie, el si Gilliam au umblat prin zona rurala din Cehia in cautarea lemnului mancat de carii, pentru a construi casele din sat. Producatorii au mai adus mai mult de 700 de copaci pe care i-au replantat in fundal, pentru a crea o padure falsa uluitoare, care putea fi manipulata cu lumini si umbre intr-o maniera in care o padure reala nu ar fi putut fi manipulata. “Eu sunt obsedat de texturi si finisaje, iar Guy este stralucitor in aceasta privinta” , spune Gilliam.

Satul si padurea au fost construite in decursul unor saptamani de lucru intens in platourile studioului Barrandov. Apeland la metode traditionale de constructie, Dyas si Gilliam au adus zidari traditionali, tamplari, mesteri pentru acoperisuri de stuf, sculptori in lemn, pentru a conferi autenticitate decorului. Dincolo de platou, echipa de productie a utilizat cateva locatii autentice din Republica Cehia, dintre care cea mai notabila este Castelul Krivoklat din Bohemia centrala – un turn regal impozant din secolul XII, considerat unul dintre cele mai vechi si mai semnificative castele din Republica Cehia. Alte castele utilizate au mai fost Kacina, Hutna Hora si Ledec.

“Nu te-ai putea astepta la o locatie mai buna pentru acest film decat Republica Cehia”, spune Dyas. “Nu a fost neaparat locatia, cat inspiratia constanta pe care ne-a oferit-o. Cand ne plimbam prin zapada in Praga, admirand arhitectura atat de originala, am avut senzatia ca ne intoarcem intr-o alta lume, iar acest lucru ne-a inspirat mult.”

Pentru actori, decorul a fost ca o comoara care le-a starnit si mai mult imaginatia. Matt Damon afirma: “Cand paseai in decorurile concepute de Guy Dyas, imediat intrai intr-o lume alternativa. Sunt de dimensiuni masive si au un aer uluitor, transportandu-te in vremuri minunate.”

Costumele create de Gabriella Pescucci, castigatoare a Premiului Oscar, (“Age of Innocence,” “Charlie and the Chocolate Factory,” “Van Helsing”) si Carlo Poggioli (“Van Helsing”) sunt extravagant de rafinate, tesute ca si cum ar proveni dintr-o lume supranaturala. Cei doi au mai colaborat cu Terry Gilliam la filmul “The Adventures of Baron Munchausen”, costumele lor fiind nominalizate la Premiul Oscar. Costumele pentru Fratii Grimm cuprind o gama larga, pornind de la costumele barbatesti si costumele taranesti autentice, specifice secolului XIX, pana la creatiile fanteziste, extravagante, incluzand aici si rochia bogata, de un rosu aprins, pe care o imbraca Monica Bellucci ca Regina din Oglinda.

Totodata, cel care capteaza toate aspectele vizuale – reale sau suprarealiste – este directorul de imagine Newton Thomas Sigel, care inainte de acest film a colaborat la pelicule de mare succes, precum “The Usual Suspects” si “Three Kings,” printre altele.Senzatia de magie si mister ce transpare din filmul Fratii Grimm este sporita de muzica de inspiratie populara compusa de catre Dario Marianelli (“Pride and Prejudice,” “I Capture The Castle”).

Totusi, chiar daca echipa a lucrat neobosit pentru a transpune pe ecran atmosfera, la nivel estetic, vizual si muzical, de vis, cosmar si vraja, Gillliam inca spera sa lase mult din vraja filmului pentru imaginatia spectatorilor, caci “Intotdeauna am considerat ca atunci cand fac un film, 90% din ceea ce se vede ar trebui sa fie in umbra, in asa fel incat spectatorii sa –si poata imagina mai departe”, explica Gilliam. “Treaba actorilor si a echipei este sa ofere aluziile si sa-i lase pe spectatori sa completeze restul. Vreau ca spectatorii sa fie pusi la incercare, sa fie cu adevarat speriati si emotionati. Cu cat aratam mai putin, dar sugeram mai mult, cu atat este mai bine.”

Aceeasi filozofie se desprinde si in ceea ce priveste efectele speciale ale filmului, care pana in final la nici mai mult nici mai putin de 750 de efecte speciale. “Treaba echipei de efecte speciale era sa dea viata tuturor ideilor care nu puteau fi realizate practic – sa faca unii copaci sa mearga, sa transforme lupii in padurari, sa manipuleze corbii, sa arate un cal care inghite un copil si sa o aduca pe Monica Belluci de la 500 de ani la 25, de exemplu”, explica Kent Houston, responsabil de efectele speciale.

Probabil ca efectul cel mai greu de realizat a fost lupul din basm, care este un element central pentru designul filmului. “Intr-un film despre paduri fermecate, trebuia sa fie un lup, dar unul foarte neobisnuit, cu propriile sale caracteristici si detalii, ceea ce a solicitat multa ingeniozitate.”

Houston a colaborat strans cu Gilliam pe parcursul filmului, incercand sa fie aproape de ideile regizorului. Asa cum arata el, “Principala noastra misiune era sa realizam cat mai bine cu putinta imaginile acelea salbatice pe care le are Terry in minte, folosind toate tehnologiile existente ca sa creem lumea lui pentru spectatori.”