Bună, tocmai am văzut filmul, de fapt l-am revăzut după mai mulți ani și mi-a plăcut mai mult decât altădată. Am învățat (cam greu, ce e drept) de-a lungul anilor, să înțeleg și să respect părerea, ideile, concepțiile celorlalți așa cum le înțeleg pe-ale mele. Totuși am simțit nevoia să-mi spun părerea legat de comentariul tău..și cam atât :) ......Tu acuzi personajul feminin de superficialitate și oportunism în stil regula de trei simplă: dacă o femeie după 20 de ani de căsnicie are o aventură de 4 zile cu un alt bărbat, ce a determinat-o să se întoarcă la soțul ei? Răspuns: deși și-a permis un adulter, tot mai bine era cu bărbatul ei, fără să-și asume consecințele. Eu cred că lucrurile sunt mult mai complexe decât modul în care le-ai interpretat tu. Ca să nu mă întind pe nu știu câte pagini pt că sunt multe de spus aici, încerc să sintetizez: căsnicia ar trebui să fie similară cu iubirea absolută, dar în foarte multe cazuri nu se întâmplă așa: mulți se căsătoresc fără să analizeze compatibilitatea și nivelul de afecțiune, adică s-au avântat într-o viață în doi fără să-și dea seama că nu și-au găsit sufletul pereche sau că sufletul pereche este și perechea altcuiva - cazul soțului femeii. Personajul feminin nu era genul care să înșele, eu cred că își respecta și iubea familia, dar sufletește locul era liber, lipsea iubirea aia pasională, totală, după care tânjim toți de altfel :) Eu nu consider că prin subiectul filmului s-a încurajat ideea de adulter, nu s-a încurajat de fapt nimic, nu ai cum să promovezi negativ un sentiment unic și profund, fie el fără o rezolvare palpabilă. Filmul expune pur și simplu o situație cheie, dramatică - poate ai observat că femeia în cauză a avut niște trăiri, un zbucium sufletesc, a fost practic la o răscruce a vieții ei: să lase totul în urmă plecând cu iubirea abia întâlnită sau să-și îndeplinească mai departe misiunea de mamă și soție? După cum ai văzut, a ales responsabilitatea față de soț și copii, a rămas cu soțul ei până la capăt încercând să nu lase urme de niciun fel în familia ei. Pentru mine acest personaj feminin este un caracter puternic, un model ( nu de urmat în sensul de a ți se întâmpla ceva ce nu ai putut anticipa ci de a alege ce este mai greu și mai bine de ales pentru ceilalți). Tu ce ai face dacă ai întâlni un asemenea sentiment covârșitor cu obstacolele aferente? Sau te refereai doar la cazul personajului feminin? Ori poate ai întâlnit deja acel sentiment într-o conjunctură fericită sau nu ai concepe să înșeli; în cazul ăsta te felicit. Finalul filmului e foarte impresionant, dar dacă nu l-ai urmărit, e clar că nu te-ar fi impresionat.