Tocmai schimbarea aia de scenariu a făcut filmul MUCI. Putea să fie un horror decent, dacă realizatorii nu-și băteau joc de el. Și de noi, privitorii.

Măi, fratele meu, faptul că ție ți-a plăcut un asemenea jeg, e problema ta, dar să spui că actorii sunt buni....înseamnă că te-ai născut ieri. Și de ce te-a luat finalul prin surprindere ? Că și pe mine m-a luat, ca să fiu sincer, dar în sens negativ clar. Nu m-am așteptat la o asemenea idioțenie de schimbare a registrului. De o imbecilitate rară, pe cuvânt. Eu tot speram la un Chucky modern, zău așa, nu la grozăvenia aia fără chip și noimă.

Sincer...nu stiu de ce mi-a placut acest film. O sa ii schimb nota.

Actorii au fost fenomenali, de acord. N-am mai văzut asemenea jocuri de la Charlize Theron, in Monster. Îți spune ceva ? Mă mir, de vreme ce consideri un astfel de film ca fiind reușit.

Am zis "un film DESTUL de reusit". Dupa mine nici prost, nici foarte bun. Oricum daca unora nu le-a placut acest film, nu inseamna ca toti sunt de aceeasi parere, iar eu cred ca nu trebuie sa aduc in discutie acea vorba " gusturile nu se discuta"

De acord cu tine. Începutul, precum și cuprinsul în sine până la dezlănțuirea finalului, m-a fascinant: atmosfera sumbră, drama părinților neîmpăcați cu pierderea băiatului lor, analogia chipului păpușii cu băiețelul din tablou, tristețea apăsătoare, ciudățenia îngrijirii unei păpuși ce ia treptat turnura acceptării unui destin, nevoia de afecțiune a unui copil neîmplinit pe care bona decide să-l înțeleagă până la capăt...și la un moment dat, poc! Parcă s-a spart un bec sau a explodat o pungă aproape de timpan: a apărut o variantă vie a păpușii, un fel de rezervă prăfuită (și pe alocuri putrezită) în caz de forță majoră, echipat cu masca propriului chip din copilărie (așa părea) și cu un pulover peste maieul murdar. Această creatură vie, acest „ventriloc”al propriei voci interioare, după ce l-a omorât pe intrusul care i-a spart fața de păpușă cuminte, nu prea a mai stat bine cu nervii...sfârșind prin a-și reconstrui chipul distrus/de intrus și transformând tema filmului într-un mare kitsch. Păcat! (P.S. Bonei i s-a tăiat brusc chemarea destinului pe care îl considera unit cu al băiețelului...că de! Era mult mai important să-și salveze pielea. Nu știu de ce a fost mutilat în halul ăsta filmul...erau suficiente elementele inițiale, în principiu nevoia eternă de afecțiune a copilului mort prematur și înlănțuirea celor două destine: al lui și-al bonei - devenită mămica băiețelului pe care nu a reușit să-l nască. Recunosc că, pe tot parcursul primei părți a filmului am avut teama că ceva o să strice totul. Din păcate așa a fost.