anonymous.63c7a512f0dd6 pe 14 Ianuarie 2023 17:16

Comentariu șters

1

0

sabinalin pe 20 Ianuarie 2022 23:00

,,Dragostea indelung rabda, dragostea nu pizmuieste, nu se inalta, nu gandeste rau, nu se bucura de nedreptate si se bucura de adevar, toate le rabda, la toate speranta are, toate le sufera, dragostea nu are niciodata rautate,,. Un barbat, o femeie, doi copii. O familie ca toate familiile, o familie normala cu bune si rele ca-n viata. Un frate a carui existenta e inconjurata de mister, un fel de oaie neagra cu care numai cel care are sange comun mai doreste sa aiba de-a face. Plus aceia care sunt alaturi de eroii principali cu bunele si cu relele lor. ,,Si daca dragoste nu e, nimic nu e,,, de la apostolul Pavel la Marin Preda nimic mai adevarat. Pentru ca acolo unde dragostea dispare se pot intampla lucruri departe de a fi placute.

La patru ani dupa excelentul ,,Vozvrashchenie,, al doilea film il consacra pe Andrey Zvyagintsev ca pe unul dintre cei mai valorosi… citeşte

1

0

dincolodenume pe 19 Martie 2018 16:31

Putem muri si fara sa fi trait vreodata

Ne nastem, incepem sa ne formam o parere despre lumea in care traim, suntem initiati, programati sa intelegem in limbajul "lumii" ceea ce traim. Dar aceasta adaptare se petrece treptat. Avem intrebari, dileme, dubii cu privire la una sau alta, temeri despre parintii nostri. De ce trebuie sa se comporte asa? De ce tipa unul la altul? Ori de ce atunci cand sunt imbratisati avem totusi impresia ca-i desparte un hau mai mare decat Groapa Marianelor?

Putem muri si fara sa fi trait vreodata. Suflete goale, alergam incolo/incoace, asteptand un final implacabil, pe care deja l-am experimentat. Acum doar ii dam propria noastra copie a unei existențe ce nu este existență, ci doar o bandă care trebuie rulată. O lasitate, o dezarmare in incercarea de a fi un "eu", de "a fi", in esenta.

Exilul este o parabola a vietii, a nonsensului vietii, a macabrului gaunos ce ne… citeşte

2

lili22 pe 30 August 2015 18:08

o capodopera

Extraordinar acest film, ramai mult timp prizonier al meditatiei.Cadrele lungi sunt unice si de o frumusete de neegalat.nimic nu este de prisos, ca un diamant slefuit.Interpretarea actorilor a fost impecabila.

1

5

aayana pe 06 Decembrie 2014 05:26

Izgnanie a fost tradus în mod generic, The Banishment. Câteva sinonime ale titlului vor șterge orice confuzie între exil și expulzare. Parcă spunînd ``privește cu atenție și tragi singur orice concluzie – ea va fi corectă``, Zvyagyntsev ne pune în fața ochilor interiorul unei case părăsite, interiorul unui tren în mișcare, interiorul unui mormânt în curs de săpare, interiorul unui puzzle, interiorul unui album foto, o familie. Fiecare imagine va construi subtil un drum spre interioarele nevăzute. La un moment dat vedem o apă limpede pătrunsă de ploaie. Ceea ce se află sub apă este la fel de important ca ploaia în sine.

Alex și Vera (interesant cum vera este totodată substantiv comun în limba rusă și înseamnă credință) au doi copii: Eva și Kir. Dialogul dintre membrii familiei este scurt, dă o notă de răceală între soți dar și în… citeşte

4

2

dynyan pe 18 decembrie 2016 21:20

Excelent comentariu! Un film tulburator, o drama exceptional ecranizata. Toata cheia filmului este in afirmatia Verei ca este insarcinata, dar copilul nu este al lui Alex. Daca tacutul Alex macar ar fi intrebat al cui e copilul, poate ar fi inteles drama pe care o traia sotia lui, depresia ei adanca si deznodamantul ar fi fost altul...

dincolodenume pe 19 martie 2018 16:36

Andrey Zvyagintsev este fauritor de oglinzi, in care sufletele goale sunt in lumina reflectoarelor. Modul iconografic in care intelege sa faca un film, accentul pus pe interiorizarea mesajului, incarcarea fiecarui moment de importanta, este demential! Frumos comentariu. Am remarcat momentele despre care vorbesti. Te lasa mut!

terraflorin pe 10 Ianuarie 2014 12:06

Titlu greşit

Filmul este rusesc, nicidecum vreo coproducţie. Aşadar titlul original este Изгнание (Izgnanie) şi nu The Banishment.

1

Postmodern pe 15 Ianuarie 2013 01:43

Izgnanie – exil în singurătate | Postmodern

[...] mulți dincei care i-au văzut atât Vozvrashchenie (Întoarcerea), cât și Izgnanie (Exilul) sunt convinși de acest [...] citeşte

1

0

cosmin742000 pe 24 Mai 2012 20:02

Aceasta este CAPODOPERA (a se observa ca nu am zis o capodopera ci CAPODOPERA) .Am certitudinea ca mai bine de atat nu se poate .

5

6

wildinthecountry pe 3 mai 2018 14:27

Asta cred si eu chuck

alex_il_fenomeno pe 07 Martie 2012 17:15

o drama uimitoare , ce ar merita asemanata putin cu pelicula lui Cristian Mungiu , "4 luni , 3 saptamani si 2 zile" , cu mentiunea ca acest film este mult mai dramatic , are niste intrigi familiare covarsitoare , atat de puternice incat te captiveaza neasteptat de bine , disparand astfel si teama provocata de durata de timp atat de mare , una dintre primele piedici pe care le-ai putea intampina in vizionarea acestei pelicule . daca ai putina rabdare , chiar poti vedea o pelicula excelenta din punct de vedere stilistic !

1

4

frodo_b pe 11 August 2011 12:52

Dacă vrei să ucizi ucide; Dacă vrei să ierți iartă(

„Exilul” regizorului rus Andrei Zvyagintsev este un film cu o încărcare emoțională foarte scăzută. Fonul abstract al întregii lucrări, muzica monotonă m-au făcut să mă plictisesc ceva timp cît cele ce se întîmplau pe ecran se depănau lent către un final recunosc imprevizibil. Dar oricum filmul este colorat într-un ton prea abstract. Mult timp este dăruit arătării familiei. Prea mult timp. Regizorul anume ne arată familia și nu o prezintă, nu ne povestește despre dînsa. Ne arată o familie clasică: soț, soție, o fată și un băiat. Ne arată un oraș. Un simplu oraș. O stradă. O simplă stradă. O lume abstractă, o familie abstractă, niște relații abstracte dintre soț și soție. Un exil în sat. Toate celelalte erau împinse pe planul doi sau în genere ignorate.

”Exilul” este mai degrabă o stare sufletească. Eroul principal… citeşte

5

6

cosmin742000 pe 24 mai 2012 20:00

Sincer nu trebuia sa vezi un film ca asta , trebuia sa ramai la Harry Potter:))

mvpsebi pe 09 Mai 2011 22:55

Dupa "Intoarcerea" urmeaza "Exilul". In ambele stilul rece al talentatului regizor Andrei Zvyagintsev se face simtit. Nu se gasesc multi sa abordeze un subiect, o tema intr'o maniera mai realista si mai clara decat acesta. Mana sa se poate vedea doar dupa cateva cadre, in special prin tipul emotiilor pe care personajele le exprima, insa si cu ajutorul imaginilor superb folosite care ilustreaza perfect paralela dintre peisajul rustic si cel orasenesc.

Ce mai au in comun cele doua filme este un anume actor Konstatin Lavronenko, impunator prin jocul sau si expresiv prin glacialitatea sa. Exilul poate fi reprezentat de o simpla mutare de la oras la tara, insa in acelasi timp si de o ceva mai complexa inchidere in sine, blocaj al sentimentelor, emotiilor, instrainare fata de ceilalti sau chiar moarte.

Ce nu mi s'a parut foarte ok, scenariul, sa'i spun doar… citeşte

5

2

morometeb pe 01 Mai 2011 00:15

Foarte-foarte bun. Dupa sfarsit raman cateva semne de intrebare, insa nu mai ramane nimeni sa raspunda. Ce ramane? Trebuie sa joci cu cartile pe care le ai. Orice-ai face, esti indreptatit sa faci: daca vrei sa ucizi, ucide; daca vrei sa ierti, iarta!

2

0

Haruka pe 05 Mai 2010 16:37

Izgnanie

Nu sunt foarte multe lucruri de zis. Konstantin Lavronenko face un rol perfect, filmul nu e genul clasic de film rusesc si soundtrack-ul e uluitor.

1