Premiul Goncourt din 2008 a revenit scriitorului franco-afgan Atiq Rahimi, care și-a ecranizat cartea în 2012. Un film minimalist, bulversant, senzual, cu o actriță uluitoare. Dacă îți povestești frustrările unei pietre, aceasta explodează. Dar dacă nevasta își mărturisește secretele soțului aflat într-o stare vegetativă?
Femeile care traiesc in aceste zone, in focul conflictelor, in tara saraciei, in mijlocul pustiului, fara niciun artificiu de modernism, civiliatie, ci doar cu frumusetea lor pura, ascunsa de carpe sinistre, sunt adevaratele eroi. O lume in care barbatii fara barbatie se joaca cu viata si moartea, femeia este rezistenta, luptatoare, salvatoare, mama, eroina, supliciu, chin, mizerie, dar frumusete pura si biruitoarea vietii. Femeia din film, de frumusete catifelata, cu o privire ca o apa adanca......mi-a rupt sufletul, am suferit cu ea si am dorit din toata inima sa se salveze. e o lume nedreapta. e o lume incerta. a urii si slabiciunii.