critic_ pe 06 August 2009 00:47
cel mai bun film american din ultima decada. Punct!
Kaufman s-a depasit pe sine insusi cu filmul acesta. O drama acida care ia uneori parametri de comedie subtila jucata absolut impresionant de cel mai bun actor al generatiei mele, Philip Seymour Hoffman. Problema este ca filmul cere un public educat. Cei care nu au o baza formata in filosofii existentialiste si arta suprarealismului nu au cum sa ajunga la un nivel complet de apreciere a acestei capodopere.
Doresc sa mentionez ca am dat 10 la doar noua filme in viata mea. Acesta e unul din ele. Pace
8 11
Mihail19881988 pe 8 martie 2011 17:48
ouch !!!
... Vezi toate comentariile (5 comentarii) ...
wildinthecountry pe 30 iulie 2014 15:08
CARE E TOPUL TAU 10?sunt curios...
luciivan pe 07 Decembrie 2009 20:48
un film greu de tot ... imi aduce aminte cu "beeing john malkovich". orium Philip Seymour Hoffman joaca ca de obicei extraordinar... un actor care s-a descoperit la 40 ani... e super tare... oricum nu e pentru oricne acest film...
3 3
Abbas pe 19 August 2010 08:34
de acord cu critic_. un film genial. intr-adevar, dificil - in sensul ca-ti provoaca neuronii la maximum, dar provocarea merita. iar prin modul cum incheie filmul kaufman reuseste unul dintre cele mai bune finaluri ever.
4 4
Kul pe 08 Iulie 2011 02:30
Synecdoche, New York (2008). o nebunie de film, in sensul bun. foarte dificil - si destept, greu digerabil. Charlie Kaufman. precum un W. Allen mult mai sec. blenduieste regulile de scenariu, cu actori care joaca actorii care joaca :)) actorii din film. si fictiunea cu realitatea se intersecteaza, si realitatea este distorsionata, si ca axe temporare si ca rocada catre fictiune. si lucrurile se mai si incurca sau amesteca intre ele. Sammy vs. Yammy hehe :) totusi parca ai mai vrea si momente de rumegat nu sa fie un puzzle tot, chiar la nivel de cadru si replica. reusind sa curete tot in catharsis. construit in spirala. "five years in the making".
4 3
bitter_moon pe 23 martie 2014 17:14
O uriasa provocare.
karenin08 pe 14 Iunie 2012 08:42
Acest film nu poate sa fie vizionat,este execrabil,un veritabil monument de prostie.Un film care surprinde trairile negative si depresia unei persoane,insa felul in care a fost prezentat este sub orice critica!
1 13
grotesQue pe 21 noiembrie 2012 11:49
Yeah, well, you know, that's just, like, your opinion, man.
... Vezi toate comentariile (3 comentarii) ...
grotesQue pe 22 noiembrie 2012 21:57
Nu a fost rau, dar nici genial. A fost exact ce ma asteptam de la Charlie Kaufman, bizar, fara twist-uri aiurea, fara plot exploziv tipic americanilor. Un mindfuck de calitate in lumea genului.
a_anywhere pe 18 Octombrie 2013 23:28
"(...) tocmai asta-i revigorant
sa realizezi ca nu stii
e cea mai importanta etapa pentru a afla (...)" http://www.youtube.com/watch?v=Z9PzSNy3xj0
4 4
bitter_moon pe 26 Februarie 2014 21:33
"Lumea întreagă este o scenă iar bărbații și femeile sunt actorii ei, ei intră și ies pe rând din ea"
Metafora lumii ca scenă de teatru prezentată de William Shakespeare (invocat de altfel şi în film) este puţin răstălmăcită aici, scena fiind ocupată de nişte actori sui generis, mai exact de o anumită componentă a fiecărui individ. Mi-am imaginat procesul de extracţie a acelei componente prin comparaţie cu procedeul clasic de spălare şi separare a aurului de minereul nepreţios, praful valoros rămânând după ce restul particulelor au fost îndepărtate.
Aşadar, ce creaţie ar putea fi prezentată lumii drept „înfiorător de adevărată, profundă, minunată şi de o valoare inestimabilă pentru comunitate şi pentru întreaga lume” ? În calitate de regizor, personajul principal îşi propune o explorare a adâncimilor laşităţii şi singurătăţii, a ratării ca fiinţă umană, pornind de la propria persoană, a cărui prăbuşire debutează în… citeşte
7 5
Nimicdinceparafi pe 27 februarie 2014 08:17
Viata insasi e posibil sa fie doar o proiectie a mintii noastre,dar altmiteri Romantismul ...
... Vezi toate comentariile (7 comentarii) ...
bitter_moon pe 20 septembrie 2014 23:02
Ȋn “Amurgul gândurilor”, Emil Cioran spunea astfel: “Teologia n-a putut lămuri pînă acum cine e mai singur: Dumnezeu sau omul. A venit poezia. Şi am înţeles că-i omul...”. Acest film este o poezie ȋnchinată singurătăţii - absolută, atât timp cât omul, neacceptând existenţa Divinităţii, nu se poate raporta la nimic, ȋn afară de sine.
wildinthecountry pe 23 Martie 2014 14:18
x
Un film prea abstract,ilogic,complex pentru gustul meu.
Genul de film pe care trebuie sa-l vizionezi de cel putin 3 ori pentru a-l intelege in totalitate.
Departe de a fi o capodopera
Nota 7 cu generozitate.
Poate o sa imi schimb si nota dupa a 3-a vizionare..cine stie...
4 3
eretyk pe 9 februarie 2023 18:00
Deci, daca tu nu l-ai inteles, inseamna ca e departe de a fi o capodopera?
cezarika21 pe 20 Septembrie 2014 17:17
Un strigăt inutil împotriva efemerităţii vieţii
Este greu să analizezi un film metaforic suprarealist precum "Synecdoche, New York" pentru că este înţesat de simboluri filozofice greu de pătruns, iar acţiunea sa pendulează insesizabil între real şi imaginar. În esenţă, este un film teribil de deprimant despre efemeritatea vieţii şi conştientizarea faptului că omul nu este decât o părticică dintr-un întreg, un element prea mărunt pentru a conta în cronologia universului. Viaţa este doar un drum între naştere şi moarte, ghidat de alegerile noastre mărunte cu consecinţe imposibil de cuantificat. Fiecare pas făcut îţi conturează propriul destin, iar greşelile sunt adesea ireparabile.

În "Viaţa pe un peron", Octavian Paler compara viaţa cu o sală de aşteptare a unei gări unde eşti adus de un tren şi rămâi acolo aşteptând un tren care să te ducă altundeva, un fel de vis creat de… citeşte
12 3
bitter_moon pe 20 septembrie 2014 21:37
Eu cred că amândoi am ȋnţeles esenţa filmului, din moment ce am „auzit” strigătul ieșit din adâncul singurătăţii ȋn care s-a prăbușit personajul principal. Este ţipătul dureros al celor care, dacă pierd ceva pământesc de care și-au condiţionat existenţa, nu le mai rămâne nimic. Emil Cioran spunea următoarele: „Fără Dumnezeu, singurătatea ar fi un urlet sau o dezolare împietrită. Dar cu El, nobleţea tăcerii ne domoleşte aiureala nemângâierilor. După ce-am pierdut toate, ne recâştigăm cumpătul înveşnicindu-ne visarea prin aleile lui desfrunzite.”. Acest film nu ȋl recunoaște pe Dumnezeu ca soluţie, iar personajul este condamnat la nemângâiere și la aneantizare, ȋn lipsa credinţei ȋntr-o viaţă de apoi...
into_the_labyrinth pe 17 Noiembrie 2016 02:17
Nu pot spune că intră chiar pe lista mea de filme favorite (deşi s-ar fi putut întâmpla şi asta), dar îmbină într-un mod destul de reuşit comedia cu drama (cu toate că este evident mult mai mult o dramă), replicile obişnuite cu cele absurde. Cel mai mult mi-au plăcut secvenţele de ”film în film”, cu personajele participând la scenariu. Ca film cu accente filosofice, convinge doar parţial, dar ca peliculă prezentând o cavalcadă de situaţii tragicomice, uneori absurde, şi care încearcă să ridice anumite probleme care depăşesc comunul, e reuşită. E o realizare originală, de un patetism accentuat, nu prea seamănă cu nimic din ce am văzut până acum, dar depinde de gustul fiecăruia dacă această tuşă aparte va fi considerată una reuşită sau nu. Oricum, un lucru e cert: Philip Seymour Hoffman face (încă) un rol mare. PS: Partea finală e atât de… citeşte
3 1
mihaelatb pe 16 Octombrie 2019 14:43
“Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.” Cam asta ar fi esenta filmului. Treceri de la real la imaginar. Toata uratenia lumii, mizerie, bube, sange, rani, moarte sunt prezentate ca arta. un film depresiv si imund. Un recital Philip Seymour Hoffman, in versiune macabra.
1 2
El_KaPpa pe 29 Mai 2020 22:58
8,8/10
Un film ca un puzzle care arata excelent chiar daca este incomplet.
De la inceput si pana la final iti ofera suficiente piese care puse cap la cap iti arata o imagine de ansamblu, dar nu ti le da chiar pe toate incat sa ai o imagine 100% clara si completa a tot ceea ce ai vazut. In cazul de fata este ceva voit, iar chestia cu revizionarea lui de mai multe ori pentru o intelegere completa este inutila.
Un film confuz si minunat in acelasi timp care m-a captivat aproape total, cu un ultim sfert de ora in care ne ofera o cheie importanta spre intelegerea lui si a temelor propuse asa ca cine nu abandoneaza pe parcurs va fi rasplatit suficient.
Singurul minus al sau din punctul meu de vedere este regia si nu ca ar fi rea, dar un scenariu atat de complex si un joc actoricesc atat de bun ar fi meritat o experienta mai mare in spatele camerei, de preferat un regizor mai... poetic.
0 1
Rares-21 pe 22 Septembrie 2020 11:48
După ce am vizionat acest film, si mai recentul " I.m thinking of ending things", mi.am spus, cu siguranta, Kaufman este un artist. Felul in care înțelege condiția umană și sufletului omului creaza in filmele sale o poveste care te poartă prin toate sertarele mintii, in care regasim: efemeritatea vietii, eșecuri, dezamăgiri, așteptări, frustrări, solitudine, izolare. Universul interior, cu propriile proiectii despre lumea inconjuratoare si relativitatea timpului, sunt teme predilecte in filmele lui Kaufman. Dincolo de realitatea dezolantă, putem simti daca dorim sa vedem, speranta si magia vieții, de care trebuie sa ne bucurăm asa cum vine, si sa realizam ca toti suntem interconectati si facem parte din acelasi Intreg, cu scenarii individuale înduioșător de asemănătoare. Putina empatie si afectiune ar face gustul suportabil al acestei pastile uneori amare, cum viata… citeşte
0 0
delia_barbu pe 02 Septembrie 2021 00:30
Multe citate memorabile, profunde si de impact. Nu eram acomodata cu cinematografia lui Kaufman, dar nu a fost nevoie, pentru ca si dacă nimerești din greșeala la unul dintre filmele lui, pleci cu o bucata imensa de familiaritate. Poate despre asta este actul artistic de fapt: sa reusesti sa-ti transpui viziunea, iar ceilalti sa simta ca si cum au mai întâlnit-o.

Citeam undeva ca Synecdoche, New York n-a prins la Hollywood din motivul ca e genul de film pe care oamenii nu vor sa-l vadă la cinema din cauza stărilor in care te transpune. Total luată prin surprindere, fara asteptari, avertizări, cunoștințe, filmul asta a reușit sa ma faca sa ma simt inconfortabil. M-a trecut prin o multitudine de stări si întrebări prin care n-as fi vrut sa trec si pe care le-am respins. Doar ca, Kaufman are un stil încăpățânat de a te forța sa nu te ascunzi dupa deget. Si… citeşte
0 0