Trecem de multe ori străini pe străzi, atenți la prezentul banal și lipsit de satisfacții, fără a ne gândi niciun moment la momentele dramatice petrecute acolo într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. Unele străzi, mai vechi, păstrează încă rănile bombelor, pașii soldaților din perioadele de război, ale luptătorilor pentru libertate, ale ocupanților turci, ruși, germani sau unguri ale evreilor goniți către moarte. Dramele care s-au petrecut acolo mai sunt încă păstrate în memoria celor care au asistat la ele, continuând să influențeze destine și să servească urmașilor ca exemple.
Filmul ”Străzile au amintiri” surprinde o frântură de viața petrecută în anii celui de-al doilea război mondial pe o stradă din orașul Ploiești, cunoscut atât de bine de scenaristul Ioan Grigorescu. Este povestea a doi ilegaliști… citeşte
Film de rezistență. Într-un orășel petrolier de provincie, tinerii comuniști ilegaliști organizează sabotaje și împrăștie manifeste confruntându-se într-o luptă inegală cu Siguranța care îi reprimă sălbatic.
Cum să'mi spun părerea dacă filmul ăsta pare că ar fi fost băgat în pământ?! Şi singura scenă pe care mi'o amintesc de la vârsta de nici 10 ani, este una care face cât zece mii de filme: cea în care oamenii Siguranţei îi incendiază tânărului ilegalist mâinile înfăşurate în pansamente groase.
Amintirea unor momente dramatice
Filmul ”Străzile au amintiri” surprinde o frântură de viața petrecută în anii celui de-al doilea război mondial pe o stradă din orașul Ploiești, cunoscut atât de bine de scenaristul Ioan Grigorescu. Este povestea a doi ilegaliști… citeşte