Stir Crazy - chiar foarte putin de spus, dar nimic de bine din pacate. Asteptarea e mare, pentru ca iata ii avem din nou impreuna pe simpaticii Gene Wilder si Richard Pryor.
Va amintiti de comedia aceea in care unul era surd si unul orb?... Delicioasa! Se numea "See No Evil, Hear No Evil (1989)".
Ma rog, filmul asta e mai vechi decat cel mentionat mai sus, dar nu asta conteaza. Conteaza ca ceea ce incepe prost are sanse foarte mari sa se si termine prost.
Totusi, o mica doza de masochism si niscaiva anduranta va va salva. Poate poate, undeva de la jumatatea filmului in sus, s-ar putea sa fie un pic mai nostim, dar sa nu asteptati mare lucru... Adica filmul NU merita vazut, nu pierdeti vremea! Viata e scurta si sunt pe urmele voastre! }:-)
Vizionând acest film, am avut senzaţia că urmăresc "Tăntălăul şi gogomanul" într-o versiune prăfuită şi foarte zgomotoasă. Gene Wilder şi Richard Pryor practică un stil comic rudimentar şi cabotin asemănător cu cel al fraţilor Marx, vorbind foarte mult, tăvălindu-se pe jos şi făcând-o pe proştii. Povestea este previzibilă şi destul de plicticoasă, iar puţinele momente comice reuşite abia te fac să schiţezi un zâmbet. Ajuns la final, îţi dai seama că ţi-ai pierdut timpul degeaba. Mult zgomot pentru nimic.