Calauza si alte filme ale lui Tarkovsky (SOLARIS,...) le poti gasi in format DVD (cu subtitrare in lb. romana) in reteaua Media Galaxy si Diverta. Incearca sa citesti cartea care a stat la baza filmului ("Picnic la marginea drumului" - Arcadii & Boris Strugatki; mai poti cauta "Scarabeul in musuroi" si "Valurile linistesc vintul" carti aparute in anii 90 la ED NEMIRA
SUCCES...
0
7
cornelia
pe 01 Iunie 2006 18:07
minunat film. acesta si "romeo si julieta" al lui zefirelli sunt cele doua filme asezate de mine in fruntea listei personale. imi doresc sa il am dar nu stiu de unde si cum sa fac rost de el, in limba rusa, evident si cu subtitrare. stiti dvs de unde pot sa-l iau?
primul film a lui Andrei Tarkovski pe care il vad,filmele acestuia nu-s pentru orcine,necesita multa rabdare ca sa termini de urmarit,de intetels nu mai zic,te pune pe ganduri,cu siguranta il voi mai revedea peste ceva ani.
Bun film. Am vazut pe TCM cand era reclamele acelea despre filmul meu preferat sau ceva de genu. Radu Naum explica el acolo ce si cum =)) n-am inteles mare lucru da am vrut sa vad filmul ca sa ma lamuresc.
Mi-a placut in mod special din punct de vedere al imaginii, cadrele au o geometrie subtila ce duce spre arta fotografica mai degraba, deasemeni jocul actorilor foarte bun. In rest nu stiu ce sa zic, e un film filozofic cu un subiect difuz si un mesaj la fel de difuz, cel putin pentru mine. Dar in ciuda cetei in care m-a lasat pot spune ca m-am simtit atras de el, are un aer misterios si transmite multa profunzime.
Ce poti spune dupa vizionarea sa ? ca te simti coplesit de cantitatea de informatie primita .. ca si cei din film .. te simti extenuat de calatorie .. si practic asta e si ideea filmului .. sa urci si sa cobori prin maruntaile vietii .. sa le ocolesti sau sa le infrunti direct .. pentru gasirea destinului .. menirea .. ta in scursura acestui subsol inchis .. numit VIATA !!!
un film pur o evadere din realitate ducand spre speranta cand totul se rezuma la a fi tu insuti...vizionand acest film ma duce cu gandul ca toti suntem propriile noastre calauze...si zgomotul sinelor si imaginiile in apa frumos!
Andrei Tarkovsky se remarca excelent de bine prin regizarea acestui film.
0
3
Iuliana Dumitriu
pe 28 Iulie 2003 11:52
Draga Domnule,
Va scriu cu un mare interes astazi deoarece o prietena minunata de-a mea este indragostita de acest film al dumneavoastra, "Calauza", film care de altfel a si reprezentat foarte mult pentru ea chiar din 1979, de la aparitie. In mod surprinzator, nu il are si mi-as dori foarte mult sa-i fac aceasta bucurie. Daca m-ati putea ajuta in acest sens v-as fi foarte recunoscatoare.
Cum as putea intra in posesia acestei casete video (eu as vrea sa o cumpar sau daca nu este posibil sa o inregistrez).
Va multumesc mult pentru raspunsul dvs si astept cu nerabdare un semn.
Am văzut filmul, am citit și câteva comentarii și cu siguranță au dreptate și cei care zic de bine și cei care zic de rău.. Filmul este complex și greoi, iar înțelesurile astea ascunse și descoperite de unii useri precum Aayana, sunt exact ca în literatură unde profele se chinuie să recunoască cunoașteri paradisiace sau luciferice, ori să vadă drumuri inițiatice și tot felul de înțelesuri în texte aparent liniare. Exact așa este și Stalker, care poate fi interpretat și dpvd spiritual cum au încercat unii, însă tema centrală este fericirea iluzorie care nu poate fi atinsă nici prin parcurgerea celor mai grele experiențe prin care trebuie să treacă omul. Scenariul este complicat inutil, aș zice, iar contextul clădirii părăsite plină de mizerie și ape stătute în care actorii sunt chinuiți să stea ore întregi, nu își au rostul și nu… citeşte
Apropo, un lucru pozitiv în faptul că Basarabia s-a aflat sub stăpînirea Rusiei este faptul că cunosc fără probleme limba rusă și am putut vedea filmul în original.
În imposibilitatea de a mai clasifica, voi spune că Akira Kurosawa și Andrei Tarkovsky sunt, în opinia mea, cei mai buni regizori cunoscuți. Într-o listă mai curând foarte bogată în regizori excelenți.
Dintre creațiile lor, Călăuza este categoric o capodoperă. Spre rușinea mea, l-am văzut doar de vreo zece ori. În sală, există și discul video, dar filmul merită și trebuie văzut în sală. Zece este foarte puțin, am avut colegi, în studenție, care l-au văzut și de treizeci de ori. Evident, au existat și atunci unii alergici, care l-au văzut o dată și nu au mai revenit, dar este probabil ceva cu apa pentru că atunci am cunoscut o singură asemenea persoană, în timp ce în prezent observăm că apar mai frecvent...
Oricum, filmult trebuie văzut nu doar în sală, ci și în grup. Un grup capabil să privească trei ore un film, care poate fi… citeşte
Pe drept cuvânt un Dostoievski al ecranului Tarkovski trebuie văzut nu povestit, această parabolă cu un mesaj puternic creștin într o lume profund atee cucevereste pe oricine e deschis spre filosofie și teologie sau pur și simplu spre o poveste bună
Spiritul rusesc de a face capodoperă din orice e inimitabil iar asta e unul dintre puținele cazuri când cartea îi e inferioară filmului
Un exercitiu de meditatie spirituala. Scenariul si actiunea filmului sunt interpretabile, la fel si calitatea lui. E un film de arta bun, care iti injecteaza lent o stare de meditatie, dar e usor supraevaluat. E o ecranizare a unui roman pe care Tarkovski incearca sa o duca la nivel de arta, relatand cat mai profund importanta spiritualitii si incercand sa trezeasca nevoia privitorului in sensul asta, dar profitand exagerat de elemente care sa impuna fortat, nenatural, starea de meditatie si eventual de confuzie. E ca un test psihologic in care se tot suprapun intrebari si idei in plus, nu neaparat necesare, cu scopul de a parea mai complicat, mai inteligent, dar care risca sa piarda esentialul din cauza asta. E ca o mancare gustoasa care se strica usor prin adaugarea exagerata de ingrediente si condimente, in speranta ca va fi si mai gustoasa
l-am vazut si revazut de vreo 10-15 ori, dar nu mi se pare de ajuns.Pe primele locuri in lista preferintelor mele.
Totul este perfect in arta lui Tarkovski, fiecare replica, fiecare personaj, nimic nu este intimplator, mi s-a parut ca si eu am parcurs zona odata cu profesorul si scriitorul.Ati mai vazut un film care sa stringa pe afis actori atit de mari?
Vai de cei ce nu inteleg si iubesc acest film.
Un detaliu straniu, atit regizorul cit si doi dintre actori au murit tineri, rapusi de cancer.
Filmul este o capodopera.
Alin incearca sa vizionezi filme pentru varsta ta...Asta in cazul in care esti adolescent.
Daca ai trecut de varsta adolescentei,atunci nu incerca sa mai revezi filmul a 3-a oara...
Atentie si in cazul tau , baiete , sunt valabile ambele scrieri si cu "s" si cu "z". Nu mai bate campii la pagina acestui film , pentru ca devii frustrant. Comentezi aiurea ... am inteles cu totii ca nu ti-a placut filmul ( cu toate ca puteai sa folosesti un limbaj putin mai decent ) , dar gata, opreste-te, te-ai facut inteles.
Un film artistic realizat de Tarkovski. Filmul nu impresionează prin mijloacele cinematografice (acțiune sau alt cele), ci prin ideea pe care o transmite. Filmul este greu de urmărit, dar merită per total pentru orice cinefil amator. Cadrele sunt destul de terne, dar se observă ceva diferit în momentul în care cele trei personaje (Călăuza- Aleksandr Kaydanovskiy; Scriitorul- Anatoliy Solonitsyn; Profesorul- Nikolay Grinko) intră în "Zona", în mediul urban culorile sunt terne, șterse și nu au coloristică, pe când în "Zona" toate cadrele prind viață. Filmul prezintă o idee genială, o zonă unde dorințele celor care intră se îndeplinesc. Drumul este anevoios, iar legile fizicii în momentul în care intri în "Zona" nu mai sunt valabile. Problemele existențiale și întrebările care nu au răspuns. Ce este fericirea? Ce este dorința? Moartea?
Un moment… citeşte
L-am vazut in doua reprize, in prima repriza mi-am dat seama ca este foarte profund, dar oboseala fizica si psihica nu m-au lasat sa-l inteleg prea bine, oricum are niste replici de te pune pe ganduri...am de gand sa ma mai uit inca o data le el si daca nu-l inteleg bine nici odihnit...ma las pagubas :)) Ma intreb unde or fi gasit cladirile si locurile alea in '79, ca pareau abandonate de zeci sau sute de ani...
Dupa prima vizionare l-as putea descrie ca fiind greu de inteles, tulburator si incitant...mi-a lasat aceeasi senzatie pe care mi-a dat-o romanul "Shining" pe care l-am citit cap-coada intr-o singura noapte...si mie mi-a dat dureri de cap, si eu l-am considerat pe alocuri plictisitor, dar in acelasi timp genial..nu pot spune ca am inteles total semnificatia (sau semnificatiile) filmului, dar modul in care a fost regizat, filmat, jucat, face din el unul din cele mai bune filme ale cinematografiei..in mod sigur trebuie sa il revad..
Parerea mea ca , acest film , relateaza simplul fapt ca un om de stiinta , coerent, sigur pe el, pe ceea ce cunoaste , nu are nevoie de sperante , dorinte , credinte. Este singurul ce nu poate fi manipulat spiritual. prin nimic. nici Zona nu le produce acea nevoie de "speranta si credinta", fapt ce marturiseste si Calauza . Si aceasta se reflecta si astazi: omul ce merge total pe stiinta , nu are nevoie de mistificare, de sperante desarte - de asta ei erau perfecti !! nu au cazut prada dorintelor si credintelor desarte !! tradus pe scurt acest film : "realism vs, misticism".
Un film vazut de 3 ori...la intervale de 20 de ani!
Total diferit perceput de fiecare data...Zona-spatiu atemporal al imaginatiei noastre interioare-eul nostru regasit-speranta in ceva...(oare?!)-autocritica si autocenzura-regasirea adevarului din noi...si inca cate si mai cate...
Drumul in sine e parca evitarea scurtimii dintre 2 puncte si ocolirea tuturor reperelor posibile.(mai tineti minte acel "drum spre Mecca"a lui Macedonski?)
Alb-negru,sepia,arareori culori...
Acest film e viata sub forma sa cea mai directa si mai cruda.
ii inteleg pe cei carora nu le-a placut...e atat de usor sa fugi de tine insuti...
Singurii care îşi îndeplinesc cele mai ascunse dorinţe sunt copiii. Departe de lume, şi totuşi în interiorul ei. Greu de înţeles de către adulţi, de către cei pentru care miracolul a pierit şi Dumnezeu a murit. Zona este a copiilor. A copiilor din noi. Căci, spune Călăuza, când omul este tânăr, copil, este asemenea unui copac fragil dar rodnic, pe când bătrâneţea este rigidă. Şi rigiditatea este semnul morţii apropiate.
Ce este Zona? Nimeni nu ştie. Dacă ea se datorează unui fenomen fizic, al ciocnirii unui meteorit de pământ, sau dacă ea înseamnă mâna întinsă de o civilizaţie extraterestră dornică să aducă omenirii un dar, sau s-o înveţe să preţuiască miracolul, omul rămâne sceptic. Pentru personajele din film, călători alături de Călăuză în Zonă, misterul e deopotrivă anti-ştiinţific şi periculos.
Nu-mi plac filmele rusesti,nu-mi plac scenarile lor,personajele si atitudinea in general a personajelor,cum sunt ele construite.Dar admit ca ma frapa genialitatea recunoscuta de catre publicul larg a doi mari regizori rusi Andrei Tarkovski si Nikita Mikhalkov,Am inceput cu 'Stalker'' cum era de asteptat nu mi-a placut,dar m-a captat de la inceput si m-a tinut curios pana la sfarsit.Doar prin CALITATEA regizorala atat,si da am gasit in film aceeasi angoasa sociala est-europeana,aceeasi psihologie complexa...prea complexa si lamentabila a personajelor, totul cenusiu pe dinauntru fara pic de sclipire pe din afara,trist,insipid,incolor,inodor,Iar Tarkovski iti arata asta cu fiecare secunda,In 2 ore si jumatate nu te lasa un moment sa vezi altceva,iar cel mai tare "accelereaza" la inceput cadre alb-negru.cu accente ruginii,cadre fara pic de speranta,cu pesonajul principal tusind bolnavicios… citeşte