Disturbing. Tabu. Universul gol-goluț a lui Gaspar Noe
Un film care surprinde prin modul de filmare, tehnica culorilor și jocul de lumini.
Pentru mulți poate fi disturbing ceea ce vor vedea, dar subiectul tabu face parte din realitae și este tratat ca o artă, o ascensiune in infern o plutire in neant sau intr-un ocean al minții, foarte departe de țărm sau civilizatie.
Un film care mai greu poate fi apreciat la noi tocmai datorită adevărului gol-goluț ilustrat, datorită inhibițiilor scoase inaintea cortinei și nu păstrate in culise.
Un univers a lui Gaspar Noe care nu este roz numai datorită culorilor arătate in film, dar care este mai mult negru in realitate, o incursiune in tenebrele minții umane și in străfundurile a ceea ce nu trebuie povestit.
Filmul trebuie privit ca pe o artă, in mod detasat pe cât posibil, altfel pot apărea gânduri nocive pentru privitor
Cu cât icerci să analizezi… citeşte
Cinemaul extremelor, narcotic si halucinogen, asa se poate condensa cam tot ce propune in ultimul timp Gaspar Noe. Cu intentia declarata de a ne oferi o doza de extaz, cel putin vizual, cam ca in cazul in care am fi terminat de consumat o doza de substante interzise, filmul de fata impacteaza inca din generic. Iarasi o stratagema comisa dinadins de cel ce stie ca daca ai reusit sa iti provoci publicul chiar din primul cadru, apoape ca l-ai castigat pe toata durata vizionarii. Sens usor de inteles mai ales daca ii asculti marturisirea conform careia “cel mai bun inceput de film din toate timpurile” in viziunea sa este “Un chien Andaluz”.
Stroboscopul din deschidere nu dureaza exagerat de mult timp ca efect asa ca imediat dupa intro, Noe, prin intermediul lui Oscar ne mai administreaza o doza dintr-un alt compus ilegal, doar ca de data asta mult mai chimic si deci mai… citeşte
Filmul se doreste a fi un mindfuck profund, cu implicatii senzoriale diverse si implicatii spirituale de viata/moarte. Pe de o parte, poate fi greu de inteles, deoarece supune atenției mai multe teme: trăirile omului tripat - ce simte, ce vede, ce vorbeste si cum se comportă, direct din pielea personajului. Urmează apoi un soi de prozelitism religios pe tema centrală in reliigiile asiatice - viata de dincolo de moarte intre reincarnare si obstacolele pe care le ai de trecut. Pe scurt, Oscar - persj principal e un drogat notoriu care are niste pritenei aproape la fel de drogați, fascinați evident de religiile asiatice, motiv pt care actiunea se si desfasoara in Japonia. Alex, cel mai bun prieten al sau, ii recomanda sa citeasca „Cartea Mortilor” ca sa inteleaga ce urmeaza dincolo. O moartea prea rapida nu-i da ocazia lui Oscar sa citeasca cartea, dar ii da ocazia sa… citeşte
filmarea / luminile / povestea / trecerile / flashback'urile
Toate mi s-au părut foarte interesante. Tehnica de filmare m-a fascinat dar per total a fost un film interesant.
Filmul "Enter the void" poate fi trecut foarte usor la categoria "experiente de viata".Nu este un film pe care il vizionezi pur si simplu.Este un film pe care il traiesti,il respiri,..o experienta vizuala si senzoriala rara..Gaspar Noe reuseste prin acest film sa-ti controleze pulsul,sa ti induca stari de euforie,teama,anxietate sau melancolie,toate acestea fiind despartite de o granita foarte fragila.Glanda pineala iti va fi rasfatata de la inceput pana la sfarsit.Obligatoriu de vazut! nota 10.
"Do you remember that pact we made? We promised to never leave each other." -- Scuza-ma, eram distras de luminile stroboscopice ce-mi zgariau retina. Poti sa repeti?
Enter the Void este ca fata aia care-si taie venele, numai de dragul de a si le taia. Doar pentru putina atentie. Majoritatea spune ca filmu' este extraordinar si reuseste sa faca ceea ce si-a propus. Eu nu-s majoritatea. Primele 30 de minute ale filmului au fost chiar captivante si reusite. Din pacate, au fost singurele. Da, din punct de vedere vizual ar merge daca anumite elemente ar fi inlaturate; cum ar fi secventele refolosite in prostie, sau camerele ce se invart de te dor ochii si neuronii din creier. Da' in rest, se invarte in jurul aceluiasi punct pe tot parcursul lui: uite cat de diferit am filmat noi filmu' asta. Ceea ce ma duce la urmatorul lucru ce m-a deranjat.
Sfanta maiculita, aproape trei ore...Vrea sa fie The Lord Of The Rings, da' din pacate da cu laba-n baba mizerabil. Mai aveam putin si adormeam. Asta atunci cand nu eram orbit de luminile si felul in care este… citeşte
Un film care putea deveni o adevărată capodoperă, dacă Gaspar n-ar fi apelat iar la scene de violență gratuită - deja devenite un fetiș al său. Din punct de vedere vizual, Enter the Void este solid. Mi-a plăcut și povestea cu iz budist legată de reîncarnare, dar e posibil ca ea să fi servit doar ca pretext, pentru ai permite lui Noe să ne arate cât de bine știe el să manevreze camera.
Pe de altă parte, Enter the Void este prea lung. Asta și pentru că se repetă anumite secvențe, într-o rutină destul de obositoare de privit - apropo de obositor, luminile stroboscopice din film sunt folosite în exces. 7.
Enter the Void este Dead Man-ul lui Jim Jarmusch de acum aproape douăzeci de ani. Ingredientele sunt aceleaşi: halucinaţii invaziv şi pervaziv autoinduse by all kind of drugs, respectiv tribulaţii pe tema decorporalizării în urma aşa-numitelor near/after death experiences. Diferenţa e la nivel de rezolvare tehnică: în locul sobrelor – prin poezia lor – cadre trase în alb-negru de Jarmusch, Noé vine cu un mix imagistic incandescent scos parcă din sala cazanelor în care Belzebut îl perpeleşte pe Bosch, cu imagini de o cruzime, inclusiv cromatică, pe alocuri insuportabilă şi cu un flux narativ transmis/filtrat/dezagregat în permanenţă prin intermediul camerei subiective. Enter the Void e, deci, un Dead Man uluitor de cinetic, uluitor de fluid, pentru că esenţa halucinaţiei şi a experienţelor ultime e însăşi mişcarea dezordonată, accelerarea, aglomerarea… citeşte
Enter the Void – iubire pierduta-n spatiul dintre lumi | Raluk.ro - Review-uri de filme, cafenele, ceainarii si restaurante din Bucuresti
[...] freamatul salii de cinema, ar fi fost mai bine primit la jumatatea duratei director’s cut-ului), Enter the Void se involbureaza intr-o panza multidirectionala, succesiunea itelor conexe fata de Linda fiind [...] citeşte
Un film special pe care fie il iubesti, fie il urasti. Pretextul este destul de simplu, un mic drug deal ce sfarseste in toaleta. Dupa ce initial spectatorul este in pielea lui Oscar, ulterior ajunge sa pluteasca intre ceruri si infern, urmand sufletul chinuit al protagonistului. Cartea tibetana a mortii este folosita ca un laitmotiv al filmului ce induce specatorului stari emotionale extreme cu ajutorul efectelor vizuale si sonore. Unul din cele mai bune "death trip-uri" cinematografice.
acest film a fost prezentat cu mare fast ca o adevarata capodopera dar din pacate nu am auzit nimic despre el. nici la cinema, nici pe internet, nicaieri...dupa ce am vazut "irreversible" am ramas impresionat de calitatile lui noe si sper sa apara undeva si acest film.
ai ales ca a fost filmat la Tokio, ce oras unic...