Revăd filmul și regăsesc nealterată rigoarea lui Bergman. Vara devine metafora fericirii efemere, după care urmează infernul existențial cotidian. Acolo în insulă, peste chipurile celor doi îndrăgostiții se suprapune imaginea focului devastator, care șterge urme și declară imposibilitatea paradisului.
Focul