Nu credeam că voi acorda nota maximă unui film german. L-am găsit total întâmplător într-o listă. E un film cu tot ce trebuie, de la poveste și scenariu până la emoționantul sfârșit.
O călătorie din infern in paradis. Avem o drama emoționantă despre speranța versus dezumanizare, perseverenta versus vânătoare. Perfect pentru perioada Crăciunului. In rest vizionare plăcuta !
Desi presa a scris ca pune la indoiala povestea , eu cred ca este adevarata pentru ca am citit cateva istorioare identice , reale , iar aici pe pagina un comentator da si un exemplu din propria familie.
Fiecare eveniment de genul asta este inedit.
Am si eu povesti aproximativ lafel de la rude.
Eu nu cred in divinitatea definita de evrei ci in telepatia numita credinta care functioneaza.
Este un film de urmarit si de tinut minte.
Există o primă versiune a filmului "Până unde mă vor duce Picioarele" ("So weit die Füße tragen"), turnată în sase parti, pentru televiziune, de către regizorul german Fritz Umgelter, care "a golit străzile", în anul 1959, când a fost transmisă, mai ales ca în acea perioadă, existau încă atâtia soldati germani, care fuseseră luati prinzonieri si dusi în Siberia, despre a căror soartă nu se mai stia nimic, dintre care f. mult nu s-au mai întors... Filmul a fost făcut după cartea omonimă, care la rândul ei a fost scrisă după benzile înregistrate ale fostului prizonier, inginerul Cornelius Rost (* 27.03.1919 Kufstein, Tirol, Austria - † 18.10.1983 München), de către scriitorul german Josef Maria Bauer, însărcinat de către editorul Franz Ehrenwirth, căruia istoria i s-a părut a fi f. interesantă, carte care a avut un succes răsunator, precum si… citeşte
Tema și motivele (fuga, urmărirea obsesivă, trădarea...) nu sunt nemaivăzute, dar maniera în care sunt ilustrate caracterele, situațiile-limită, relațiile dintre personaje este pătrunzătoare, sugestive, tulburătoare...Filmul stârnește curiozitate și îndeamnă la meditație asupra condiției umane marcată de război...
Nu stiu daca romanul pe baza caruia s-a creat scenariul filmului acesta este scris dupa niste intamplari adevarate, dar acest film trebuie vazut. Si nemtii in lagarele create in al doilea razboi mondial au chinuit si apoi ucis oameni fara mila dar nici cu rusii nu mi-e rusine, Toti au fost niste criminali. Doar oamenii obisnuiti au fost altfel. Interesant ca un evreu ai caror frati au fost ucisi de hitleristi l-a ajutat in final, cu pretul vietii totusi. Povestea reala a unui prizonier german care a reusit sa fuga din gulagul unui lagar stalinist mi-a amintit de o poveste asemanatoare a unui unchi al sotului, deportat si el in siberia, care de abea a treia oara a reusit sa ajunga acasa in Bucovina de nord care a fost daruita ucrainei de hrusciov. Pentru ca astazi cand populatia din tara noastra ajuta refugiatii din calea razboiului un mascarici care e presedintele lor acum sa ucrainizeze… citeşte
Unul dintre filmele europene foarte bune despre al doilea război mondial, greu de privit, emoționant, dramatic, o perioadă extrem de grea a omenirii și plină de cicatrici adânci lăsate până azi...Recomand să vedeți acest film, are câteva momente epice, poate banale pentru zilele noastre, însă atunci de o importanță de viață și de moarte, întâlnirea unui copac, îmbrățișarea lui...sau căldura unei foci sacrificate...greu de explicat în cuvinte, aici...
Bazat pe o poveste adevărată și pe cel mai bine vândut roman(Josef Martin Bauer).Numele Clemens Forell este un alias. Versiunea din viața reală a lui Forell era Cornelius Rost. A folosit un alt nume, deoarece îi era frică de potențiale probleme cu KGB-ul când cartea a fost lansată.IMDB
Excelent filmul. Mult mai bun decât altele asemănătoare produse de americani. De altfel, traducerea acestuia (As far as my feet will carry me) este mai des întâlnită decât titlul original.
Un lung metraj foarte bun, ce se desfasoara de-a lungul unei povesti din perioada celui de-al doilea razboi mondial, traita de un prizonier german in lagarele siberiene si intoarcerea dramatica de care are parte la intoarcerea acasa.
Acest film, o coproductie germano-rusa, ar trebui mediatizat mai mult, nu numai ca este inspirat dintr-un fapt istoric real, dar si pentru prestatia absolut incredibila a actorilor care si-au trait sentimentele conform cu evenimentele din film. De remarcat atitudinea oamenilor de credinta, care in ciuda intamplarilor extrem de nefaste, datorita iubirii lor pur familiale sunt intariti de Sus cu multa rabdare, ceea ce va face ca emotivitatea finala sa fie cutremuratoare. Aventura, suspans, drama, istoric. Un film ce te tine cu sufletul la gura pana la final.
Un film bun, usor stricat de complexul de vinovatie al germanilor fata de evrei, complex materializat in film de catre evreul ce il ajuta pe final. Sa ne intelegem bine...nu am nimic cu evreii dar faza e greu de crezut. O alta faza si mai greu de crezut este cea cu comandantul lagarului care il urmareste 4 ani....doar pt. a ii demonstra ceva...dupa care ii da drumul.... Ok. Toate aceste exagerari pot duce la ideea ca tot filmul e exagerat...ei bine, nu. Am sa va spun ca ambii mei bunici au fost prizonieri la rusi si scenele din tren cat si cele din lagar sunt adevarate. Cine nu si-a baut urina...a murit. S-au mancat cadavre pana la destinatie. Cand plecau la taiat copaci, pe camp scurmau dupa resturi de cartofi si de sfecla si le mancau. Unul dintre bunici a reusit sa evadeze intr-un grup organizat dupa doar doi ani de lagar...cu cei 3 de razboi ...5 ani de chin....traieste si acum. Are… citeşte
Ma uit pe aici si nu vad nici un premiu. De ce marea majoritate a filmelor premiate sunt de la Hollywood? Si tot eu imi raspund, ca sunt singurul deocamdata, pe aici... Pentru ca acolo se invart cel mai bine banii si ce-i drept efectele speciale sunt la ele acasa. Totusi acest film, chiar daca este o coproductie germano-rusa, ar trebui mediatizat mai mult, nu numai ca este inspirat dintr-un fapt istoric real, dar si pentru prestatia absolut incredibila a actorilor care si-au trait sentimentele conform cu evenimentele din film. De remarcat atitudinea oamenilor de credinta, care in ciuda intamplarilor extrem de nefaste, datorita iubirii lor pur familiale sunt intariti de Sus cu multa rabdare, ceea ce va face ca emotivitatea finala sa fie cutremuratoare. Aventura, suspans, drama, istoric. Un film ce te tine cu sufletul la gura pana la final.
Cam asa as fi intitulat eu acest film. Se potriveste si cu perioada din an pe care o traversam si parca capata si o doza de miracol, cam in ideea in care se si incheie filmul.
Desi sunt mai multe dovezi cum ca toata povestea este o fictiune, cum e si cazul peliculei The Way Back de altfel, productie ce trateaza acelasi gen de subiect, vreau sa privesc filmul pur si simplu ca un produs cinematografic si atat. Iar din aceasta perspectiva, filmul este bun spre foarte bun. Are poveste, ceea ce pe mine ca si privitor ma intereseaza in primul si in primul rand, are interpretare, una chiar excelenta si are regie.
Iar despre regie trebuie mentionat ca, pana la un anumit punct, are acel stil germanic, autentic, atat de diferit de ceea ce ne invadeaza zilnic de peste ocean. Ca pe final recurge la clisee emotionante; ca incearca sa supradimensioneze momentele… da! Aici pierde din… citeşte
Capodoperă cinematografică!