I can' pass for black :) Replica spumoasa din acea toaleta din gara :)

Desi tot negrul acela hotareste sa-l faca negru si pe George ca sa semene chipurile cu The Sheet King :))

Asta a fost si este filmul meu de suflet :) L-am vazut prima oara la cinema Bucuresti, evident chiar in Bucuresti, m-a dusesem cu un prieten care-l mai vazuse inainte. Are de toate, suspans, dragoste, texte si mai ales muzica aceea a lui Henry Mancini ala... e sublima, mai ales la plecarea trenului din gara L.A. Desigur ca il am in cinemateca mea personala, oh sure, pai da :)

P.S. L-am vazut deci, in vara anului 78 parca, pe cand aveam doar vreo 14 ani... Ce vremuri. La iesirea din sala, parca eram pe alta lume. Si chiar asa si era, dat fiind regimul in care traiam pe atunci...

Mi-ai citit gandurile Eugene! Ai dreptate 100%! Normal, ca il am in cinemateca mea personala de cativa ani acest film. Nu ma bazez eu pe vizionare online, sa se intrerupa etc etc sau calitate mai aiurea asa...