Articole Sherlock Holmes

UN PERSONAJ NEMURITOR
ÎNTR-O NOUĂ AVENTURĂ

“Fărădelegile sunt comune. Logica însă e ceva rar.”

Timp de generații, Sherlock Holmes a reprezentat darul de a vedea dincolo de aparențe—de a descoperi adevărul chiar și îndărătul unei încâlceli de elemente înșelătoare. Creat la sfârșitul secolului al XIX-lea, într-o serie de nuvele și romane semnate de Sir Arthur Conan Doyle, strălucitul detectiv a devenit una dintre cele mai definitorii figuri ale culturii contemporane, ale cărei aventuri au devenit unele dintre cele mai citite scriituri de limba engleză din istorie.

“Probabil că el a fost primul super-erou, un super-erou intelectual,” afirmă Robert Downey Jr., actorul care are la activ o nominalizare la premiul Oscar și care interpretează rolul titular din actualul film “Sherlock Holmes.” “El a fost, și probabil încă este una dintre cele mai faimoase figuri din literatura mondială, într-atât de faimoasă încât lumea se gândește la Sherlock Holmes ca la o persoană reală. Cu cât studiezi mai mult operele lui Arthur Conan Doyle, cu atât descoperi cât de complex este personajul Sherlock Holmes. În primul rând el este un om extrem de talentat: cântă la vioară, cunoaște artele marțiale, este boxer, luptător și spadasin. Este înzestrat cu principii morale extraordinare ajutând autoritățile să-i prindă pe răufăcători și dedicându-și viața acestor scopuri pozitive, din postura sa de detectiv consultant. El nu face toate acestea pentru a dovedi lumii cât e de inteligent și cum reușește să descopere lucruri pe care alții nu le înțeleg, de fapt el este un luptător al binelui.”

Urmând acest spirit, realizatorii filmului “Sherlock Holmes” s-au dedicat studierii operei lui Conan Doyle – patru romane și 56 de nuvele - pentru a descoperi toate fațetele personajului Holmes. “Am încercat să relevăm originile acestui personaj care inițial era ceva mai visceral,” afirmă regizorul filmului, Guy Ritchie, care este fanul lui Holmes încă din copilărie. “Am încercat să integrăm aceste elemente și să-l facem să pară un om mai obișnuit. El e interesat de chimie, arte marțiale și condiția umană. A reușit să pătrundă în toate eșaloanele societății britanice, care era extrem de complexă. Dar și atunci și acum, Sherlock Holmes rămâne unic; este inegalabil. Cred că acesta este motivul pentru care a avut atâta priză în rândul publicului. Deși povestirea noastră se petrece în Londra anilor 1890, am încercat să-l facem cât se poate de contemporan.”

Scenariul pentru “Sherlock Holmes” este scris de Michael Robert Johnson și Anthony Peckham și Simon Kinberg, după o povestire originală de Lionel Wigram și Michael Robert Johnson. Wigram, care este totodată și producătorul filmului, a devenit fan al lui Holmes încă de pe vremea când citea aceste povestiri, în copilărie. “Când am devenit producător, am recitit toate cărțile cu Sherlock Holmes și mi-am dat seama că puteam realiza acest personaj într-o nouă manieră,” spune el. “Inițial, am făcut o carte de benzi desenate, în care am arătat cât de simpatic și isteț putea fi Sherlock. Dar vroiam să explorez și umanismul său, sau vulnerabilitățile pe care le avea din cauza faptului că era genial; el este un personaj la fel de modern acum, pe cât era și atunci când a fost creat.”

Realizatorii au dorit să facă din “Sherlock Holmes” un film atrăgător, care să recreeze starea de emoție care a determinat longevitatea și popularitatea operelor lui Connan Doyle. “Am simțit că, datorită tehnologiei de azi, avem șansa de a reda gloria acestei povestiri prin transpunerea ei pe ecran,” spune producătoarea Susan Downey. “Avem în față o generație care nu știe mare lucru despre Sherlock Holmes, dincolo de numele lui. Și mai avem și fanii de demult, care au dezvoltat o pasiune pentru șapca lui de detectiv și simpla lui exclamație ‘Elementar, dragul meu Watson,’ care de fapt nu fac parte din acest film. Dar sperăm că rămânem fideli povestirii redându-i viața și dinamismul. Am fost capabili să transmitem spiritul acestor povestiri și toate detaliile acestora, transpunându-le pe ecran.”

“A fost cu siguranță o aventură, exact așa cum am perceput-o eu când eram mic și citeam aceste cărți,” adaugă Jude Law, care-l interpretează pe John Watson. “Se păstrează intriga pur intelectuală și științifică, suspansul din poveștile originale, dar și disputa și lupta aduse în scenă de romanele lui Conan Doyle. Sper din tot sufletul că fanii lui Conan Doyle vor fi încântați de film pentru că, la rândul meu, și eu am fost încântat de această operă și am respectat moștenirea lăsată de scriitor. Consider că am fost fideli operei, dar în același timp am creat dimensiuni noi pentru personajele sale, fațete care nu au mai fost dezvăluite niciodată. Guy Ritchie este strălucit pentru faptul că a știut să dea dramei dimensiuni fizice, concrete, și pentru că a înzestrat pelicula cu tone de energie electrizantă.”

Silver își manifestă acordul, spunând, “Deși filmul se petrece în epoca victoriană, inteligența ascuțită și abordarea proaspătă ale lui Guy reușesc să redea bogăția și complexitatea misterului, așa cum le așteptăm cu toții, și să adauge în plus întorsături bruște de acțiune și umor care fac din ‘Sherlock Holmes’ o experiență cinematografică emoționantă și incredibil de amuzantă.”

PRIETENI & ADVERSARI:
ACTORII ȘI PERSONAJELE DIN “SHERLOCK HOLMES”

“Mr. Holmes, trebuie să deschideți larg ochii. Sunt îngrijorat că subestimați gravitatea evenimentelor ce se vor petrece. Pentru că dvs. și cu mine va trebui să pornim într-o călătorie în care vom descoperi lucruri incredibile.”

“Sherlock Holmes” se desfășoară pe fundalul anilor 1890 la Londra, oraș care părea a fi centrul pământului în perioada în care tehnologia căpătase avânt, iar noile descoperiri aduceau schimbări în traiul cotidian al oamenilor. “Tehnologiile viitorului captivaseră pe foarte mulți, care nu încetau să se mire de ce putea descoperi omul,” observă Robert Downey Jr. “Ei se apropiau din ce în ce mai mult de aceste lucruri incredibile.”

Dar cu toată poleiala și prestigiul dobândit, Londra anilor 1890 era și un loc al corupției în care se adunau toți infractorii societății contemporane… un loc ideal pentru apariția unui personaj ca Sherlock Holmes. Downey continuă, “Este un oraș incredibil de fascinant și periculos, iar Holmes îi cunoaște cele mai întunecate cotloane. El consideră că este un oraș potrivit pentru lupta cu dușmanul. Iar el știe bine cu cine se confruntă.”

Pentru Guy Ritchie, distribuirea lui Downey în rolul titular a însemnat cheia pentru noua interpretare pe care o dădea filmului “Sherlock Holmes.” “În opinia mea, Robert este un Holmes perfect,” afirmă regizorul. “E american, dar are un accent britanic fără cusur și este o figură universală. În felul său propriu, Robert este și el un mic geniu. Este excepțional de isteț și iute la minte și se simte foarte bine în pielea personajului Holmes fără a se preface sau a recurge la artificii.”

Producătoarea Susan Downey se arată de acord. “Elocința lui Holmes, folosirea meșteșugită a vorbelor și limbajului par să-i vină lui Robert ca o mănușă. Rolul lui din acest film presupune și multă acțiune. Holmes participă la secvențe de box și lupte în care se recurge la artele marțiale, pe care Robert le practică de șase ani de zile. Așa încât alegerea lui Robert a venit extrem de natural atunci când realizatorii s-au gândit la rolul lui Holmes.”

Holmes n-ar fi ceea ce este fără ajutorul lui Watson, asistentul, colaboratorul și prietenul lui. Ca și în cazul lui Holmes, realizatorii au simțit că Doctorul Watson trebuie să fie un personaj mai dinamic decât a fost el reprezentat în ultimele filme sau seriale de televiziune. “Watson a fost portretizat până acum mai degrabă ca un prostănac împiedicat prin comparație cu genialul Holmes,” explică Ritchie, “dar lucrurile nu stăteau de loc așa. Watson este un tip mult mai deștept decât se credea până acum. Ei formează împreună o echipă omogenă.”
În “Sherlock Holmes,” Watson este cât se poate de puternic. “Este veteran de război și s-a întors de curând de pe frontul din Afganistan; a fost rănit și a trecut prin multe primejdii,” îl descrie Wigram. “Este un tip solid și puternic, care știe să se poarte în toate situațiile. Deși nu e un geniu nebun ca Holmes, este un tip foarte deștept.”

În multe privințe, distribuirea lui Jude Law în rolul lui Watson a fost esențială, la fel cu cea a lui Downey în rolul lui Holmes. “Era imposibil să ni-l mai imaginăm pe Watson jucat de altcineva decât Jude,” exclamă Ritchie. “Vroiam ca Watson să fie un tip bine. Nu vroiam ca el să-i fie inferior lui Holmes, ci mai degrabă mai eroic și într-un parteneriat egal cu acesta. Eu consider că și Conan Doyle s-a gândit la același tip de personaj.”

Pe lângă faptul că Watson este un participant activ al investigațiilor desfășurate de Holmes, el este și povestitorul peripețiilor prin care trec. “Dacă n-ar exista Watson, n-ar exista nici Holmes, pentru că el nu povestește niciodată lucrurile pe care le face, iar Watson îl însoțește pretutindeni și tot timpul”, spune Downey.
Prietenia lor joacă un rol important atât pe ecran cât și în viața reală. “Ei sunt extrem de apropiați unul de altul iar asta se regăsește foarte bine în film,” observă Ritchie. “Parteneriatul lor este plin de umor, uneori gelozie, dar plină de afecțiune și sinceritate. Ei au nevoie unul de altul pentru echilibru; Holmes este geniul creator, iar Watson este cel mai temperat și disciplinat dintre ei.”

“Jude este extrem de inteligent și îi place să se joace,” adaugă Downey. “Din momentul în care ne-am întâlnit, am început să schimbăm idei și replici, stimulându-ne reciproc. Deși era o partitură cam trăsnită, ne simțeam în elementul nostru. Deși știe foarte bine ceea ce vrea, lui îi place să lase lucrurile să se dezvolte de la sine. Am lucrat excelent în echipă pentru a reda cât mai bine personajele și prietenia dintre ele.”

“Cred că am dorit să realizez ceea ce căutau Guy și Robert în mine—împreună cu Holmes, am fost un fel de yin și yang,” comentează Law. “Robert și cu mine ne-am gândit cum să balansăm mai bine personajele astfel încât să facă parte dintr-un întreg perfect, iar aici ne-a ajutat foarte mult faptul că în cărți există pasaje în care este descrisă puterea celor doi când sunt împreună, o putere dată de faptul să se sprijină reciproc și de prietenia lor solidă. Am putut să fim și incredibil de amuzanți, pentru că o latură a lui Holmes îl înfurie teribil pe Watson și vice versa.”
Totuși, talentul lui Holmes în meseria de detectiv îl face să fie un aliat dar și un inamic redutabil al Scotland Yard-ului și al inspectorului Lestrade, interpretat de Eddie Marsan. “Lestrade este un oficial și din cauza asta face totul ca la carte, iar asta îl plasează exact la polul opus față de Holmes,” spune Marsan. “Ei lucrează umăr la umăr, dar nu se simt bine împreună întotdeauna. Pe timpul lui Lestrade erau o mulțime de criminali la Londra, așa că deși inspectorul nu e de acord cu metodele lui Holmes, el are interes să afle adevărul și să-i prindă pe criminali, iar Holmes îl ajută de cele mai multe ori să-și facă treaba.”

Dar parteneriatul de succes dintre Holmes și Watson ia o întorsătură surprinzătoare când Watson se îndrăgostește și plănuiește să se însoare cu Mary Morstan, interpretată de Kelly Reilly. “Mary îl iubește foarte mult pe Watson și-l admiră pe Holmes, deși acesta o vede ca pe o amenințare,” povestește Reilly. “El consideră că Watson odată însurat se va muta din casă și va periclita parteneriatul lor…ceea ce n-ar fi prea departe de adevăr.”

Holmes este șocat la ideea că Watson este așa de hotărât să-și croiască o viață nouă cu Mary, abandonându-l pe el. “Holmes nu înțelege de ce Watson și-ar putea dori o altfel de viață decât au avut ei până acum,” spune Susan Downey. “Pe parcursul filmului ne dăm seama de ce cei doi au nevoie unul de altul. Watson îi dă echilibru lui Holmes. În multe privințe el reprezintă puntea lui cu lumea reală.”

“Holmes duce o viață solitară, dedicându-se meseriei sale de detectiv,” explică Wigram. “El nu crede în dragoste pentru că asta s-ar interfera neplăcut cu ocupația lui răpindu-i timpul. Și nu-l interesează nici mariajul sau orice relație obișnuită cu o femeie. E mult prea excentric pentru asta.”

Excepția în cazul său poartă numele de Irene Adler. O americancă din New Jersey care călătorește prin lume, fiind o avangardistă și trăind pe muchie de cuțit. Deși ea nu apare des în colecția de scrieri ce-l au ca protagonist pe Sherlock Holmes, Irene a apărut totuși o dată în povestirea lui Conan Doyle, “A Scandal in Bohemia” ca singura femeie care l-a învins pe Holmes. “Mi-am imaginat-o ca pe un agent secret care seduce bărbații și le fură bunurile, un fel de Mata Hari,” comentează Wigram. “M-am gândit că ar fi o idee excelentă s-o aducem și pe ea în povestirea noastră în rolul persoanei care-i zdrobește inima lui Holmes, după ce i s-a vârât adânc sub piele.”

Pentru rolul marii iubiri și slăbiciuni a lui Holmes, realizatorii au ales-o pe Rachel McAdams. “Rachel mi s-a părut a fi ideală pentru rolul lui Irene,” afirmă Ritchie. “Ea o înfățișează pe Irene sub o mască ingenuă, îndărătul căreia se ascunde șarpele cel mai veninos. Nu poți avea încredere în ea în niciun caz. Chiar și atunci când îți pune cuțitul la gât, ea poate zâmbi serafic. Această aparentă dulceață o face extrem de eficientă într-o lume a bărbaților, de la care obține tot ce-și dorește.”

Irene reprezintă pentru Holmes o distragere a atenției, dar în același timp și un fel de puzzle pe care el ar trebui să-l dezlege, așa cum face în munca sa de detectiv. Lord Blackwood îi stârnește interesul aproape în același mod. Deși crimele inițiale ale lui Blackwood—uciderea rituală a unor tinere—nu au fost o încercare prea mare pentru Holmes, “reînvierea” suspectă a lui Blackwood îi ridică în sfârșit mingea la fileu lui Holmes, fiind o enigmă demnă de renumele său.

“Lord Blackwood este arhetipul răului și misterului, care se află în perfectă antiteză cu Holmes,” spune Mark Strong, care interpretează rolul lui Blackwood. “El se bălăcește într-o lume ocultă și posedă instrumentele necesare pentru a-i convinge pe ceilalți că a înviat din morți. În tot acest timp, el îi terorizează pe locuitorii Londrei, făcându-i să creadă că a devenit o ființă supranaturală. Totodată, el inventează fel de fel de lucruri necunoscute până atunci. El reprezintă o șaradă interesant de dezlegat pentru Holmes, care este un om pragmatic, încrezător în adevărurile științei. Am dorit cu tot dinadinsul ca Blackwood să fie un personaj misterios și o amenințare periculoasă. De asemenea el are o motivație pentru toate faptele rele pe care le face. Sper că am făcut din acest personaj un oponent demn de Holmes.”

“Sherlock Holmes” marchează ce-a de-a treia colaborare a lui Ritchie cu Strong, cu care a mai lucrat și în cazul filmelor “Revolver” și “RocknRolla.” Ritchie a considerat că actorul va aduce gravitatea care-i era necesară lui Blackwood pentru a construi zidul greu de trecut din fața detectivului. “Mark este un cameleon fantastic,” spune regizorul. “El este unul dintre puținii actori care pot realiza un personaj credibil dintr-o idee cam teatrală, dar care e necesară creionării lui Blackwood, un personaj dramatic și impunător.”


DIN BAKER STREET NR. 221B ȘI PÂNĂ PE TOWER BRIDGE:
CUM ERA LONDRA PE VREMEA LUI SHERLOCK HOLMES

“Vă dați seama că aici s-a construit pentru prima dată un pod suspendat mobil?
Ce imperiu avansat tehnologic!”

Pentru a crea o imagine veridică a Londrei de pe vremea lui Sherlock Holmes, Guy Ritchie a înfățișat un oraș aflat la răspântia dintre trecut și zorii viitorului—un oraș îndrăzneț, în plină expansiune, cu o arhitectură nouă, ce se adăuga peste clădirile vechi. “Centru al revoluției industriale, Londra pulsa de entuziasm și energie creatoare,” observă Ritchie. “Tower Bridge era în construcție, fiind una dintre ambițiile tehnologice pe care englezii le-au realizat în timpul Epocii Victoriene.”

Ideea scenografică și de design a filmului a fost să creeze un oraș autentic și bazat pe realitatea timpului, dar și o perspectivă nouă asupra lumii în care trăia Holmes. “Aceasta a fost cheia filmului,” spune designerul de costume Jenny Beavan. “Am primit indicația expresă să evit arhicunoscuta șapcă cu cozoroc, care devenise emblematică pentru toate personajele Sherlock Holmes de până acum,” continuă ea, subliniind că această șapcă nu a fost menționată niciodată de Conan Doyle, ci a apărut în prima ilustrație a uneia dintre povestirile sale. “Holmes al nostru are o alură neglijentă și boțită. Ai impresia că-și aruncă toate hainele pe podea când ajunge acasă, iar la plecare, ia la întâmplare, de pe jos, orice haină apucă. De exemplu, la masa cu Watson și logodnica sa Mary, el poartă smoking, dar cămașa și cravata sunt total nepotrivite. Hainele lui par cumpărate dintr-un butic vintage.”

Prin contrast cu Holmes, garderoba lui Watson este îngrijită și la modă, hainele lui sunt nepătate și bine puse la punct. Ca fost militar, recent revenit de pe frontul din Afganistan, el poartă amprenta ținutei militare. “Hainele groase de tweed îi dau lui Watson un aspect om robust, cu picioarele pe pământ,” spune Beavan. “Costumele lui din trei piese sunt pe maro și albastru, iar pe cap poartă melon, ceea ce pare foarte masculin și se încadrează în tipologia lui Watson.”

Costumele lui Irene Adler sunt de asemenea extrem de minuțios realizate. Pentru Irene, Beavan s-a inspirat din costumele secolului XIX pe care le-a îmbunătățit. “Croiala și modelele sunt din epoca respectivă, dar am hotărât să folosesc niște accente de culoare—roz sau albastru electric—pentru a le scoate în relief,” explică Beavan.

Bijuteriile pe care le poartă personajele interpretate de Rachel McAdams - Irene Adler, și de Kelly Reilly - Mary Morstan, nu sunt reproduceri și gablonțuri, ci bijuterii vechi, extreme de valoroase, pe care le-a pus la dispoziție Martin Travis de la firma Symbolic & Chase, de pe Old Bond Street, din Londra. Printre piesele alese din colecția lor privată se află un diamant galben de 47 carate, pe care, conform povestirii, Irene îl subtilizase de la un prinț; un pandantiv din secolul XIX cu diamante, de asemenea purtat de Irene; și un colier tot din secolul XIX, purtat de Mary, în legătură cu care Holmes presupune corect că l-ar fi împrumutat de la patronul ei.

Scenografa Sarah Greenwood a desfășurat o muncă extrem de laborioasă, alături de echipa ei, pentru a crea decoruri și interioare care să pară strict autentice. “Holmes este suficient de excentric ca să nu mai aibă nevoie și de decoruri fantastice,” afirmă ea. “Acestea fiind hotărâte, nu trebuia decât să extrapolăm puțin designul. Pe cuvânt, nu a trebuit decât să preluăm imaginea acelei perioade, folosind acel mediu pentru a completa povestirea.” Acest obiectiv a fost realizat folosind o combinație de locații autentice, platouri din Anglia, pe care le-au adaptat, sau creații pe calculator. Ulterior, producția s-a mutat la New York City pentru realizarea sunetului pentru secvențele de interior cele mai elaborate.

Realizatorii au folosit locații din Londra, Liverpool și Manchester pentru a reda modul cum arăta Londra la sfârșitul secolului XIX. “A fost o misiune destul de dificilă pentru că Sarah căuta zone extinse de pe malurile Tamisei pentru a prezenta orașul vechi și Parlamentul, dar, după cum s-a dovedit, aceste zone sunt acum împestrițate cu clădiri extrem de moderniste,” își amintește Clark-Hall. “Așa încât am fost nevoiți să filmăm exterioare din Liverpool și Manchester, dar și din Londra, pe care le-am pus apoi cap la cap pentru a crea imaginea unei Londre din Epoca Victoriană.”

În film, Holmes și Watson traversează medii culturale londoneze diverse—de la mediul industrial în plină ascensiune și până la cercurile opulente ale nobilimii. Filmul debutează cu o secvență din biserica St. Bartholomew the Great, construită în secolul XII, unde Holmes și Watson îl urmăresc pe Blackwood pentru a-l împiedica să săvârșească un ritual sălbatic de sacrificare a unei tinere femei. Printre alte monumente și locuri celebre ale Marii Britanii, care au fost folosite în producția filmului, se numără St. Paul’s Cathedral; the Reform Club, unul dintre cele mai vechi și renumite cluburi private (unde Conan Doyle era chiar membru); the Old Naval College din Greenwich; Somerset House de pe malul Tamisei; și Brompton Cemetery din Kensington, unde singurul martor la reînvierea lui Blackwood își face publică mărturia.

În cursul unei investigații, Holmes și Watson descoperă un laborator improvizat, unde agentul lui Blackwood, Luke Reordan, interpretat de Oran Gurel, desfășoară experimente ingenioase, dar oculte. O clădire din cartierul londonez Spitalfields a fost transformată pentru a reda peisajul apocaliptic din mintea contorsionată a lui Reordan, unde se găsesc inscripții biblice în latină și ebraică, scrijelite pe pereți, unde atârnă din tavan crucifixuri și însemne păgâne, iar peste tot zac trupuri disecate de broaște și șobolani.

Odată ce producția din Marea Britanie s-a încheiat, echipa a traversat Atlanticul pentru a lucra în studiourile de la Marcy Avenue Armory din Williamsburg, Brooklyn, New York. În interiorul acestui spațiu vast, ei au construit trei decoruri: mansarda de la Punch Bowl, interiorul apartamentului lui Sherlock Holmesdin strada Baker Street, numărul 221B, și o porțiune a faimosului Tower Bridge din Londra, care se afla în construcție în anul 1890.

Unul dintre cele mai importante decoruri care a fost creat de echipă a fost cel din interiorul apartamentului ocupat de Holmes în Baker Street, apartament pe care acesta îl împarte cu Watson și cu menajera lor, Mrs. Hudson, interpretată de Geraldine James. “Este vorba de camera doamnei Hudson, care fusese amenajată cu douăzeci-treizeci de ani în urmă, așa încât la ora la care Holmes se mutase acolo, arăta deja cam învechită,” detaliază Greenwood. “Camera nu este un salon Victorian clasic, dimpotrivă. Pentru că Holmes se mutase acolo și dăduse totul peste cap.”

Decorurile construite pe platou un erau numai interioare. Cel mai mare decor care s-a construit acolo era pregătit pentru secvența luptei finale, care este secvența de climax a filmului și care are loc pe Tower Bridge. În prezent simbol al Londrei, Tower Bridge și-a luat numele după cele două turnuri de câte 70 de metri situate la capătul de nord al podului, lung de aproape trei sute de metri. În 1890, Tower Bridge era construit doar pe jumătate, iar structura lui de oțel și pasajele pietonale erau neterminate; aceste elemente au creat un decor fascinant și imprevizibil pentru încleștarea finală a filmului.

Decorul Tower Bridge a fost proiectat pe un ecran verde, pe care ulterior, echipa de efecte vizuale urma să-l umple cu imagini din Londra anilor 1890 și de pe fluviul Tamisa. “Datorită tehnologiei moderne din ziua de azi am reușit să recreăm Londra ca pe un adevărat personaj,” constată Wigram. “Vi se va părea un oraș adevărat. Am beneficiat de o echipă senzațională împreună cu care am creat o Londră de epocă cum nu s-a mai văzut până acum pe ecran.”

Ultimul element de design a fost muzica lui Hans Zimmer care a însoțit și amplificat drama, ideea de joc, acțiunea și intriga. “A fost o bucurie pentru mine să lucrez cu Guy, să redau diversele tonuri ale lumii prin care trec Holmes și Watson, începând cu camerele Parlamentului și până la ringul de box unde combatanții luptau cu mâinile goale, sau la criptele întunecoase din subsolul catedralei,” comentează Zimmer, care a lucrat cu regizorul Ritchie pentru prima oară. “Povestea are atâtea întorsături și individualități încât mi-a dat posibilitatea de a crea mai multe limbaje muzicale în film.”