[...] Septembersau cum să faci un film despre singurătate aproape mut, în care detaliile şi acţiunile repetitive sunt singurele care vorbesc, mai tare ca niciodată şi mereu într-un alt mod, un film în care disperarea nu se vede sub forma mimicilor crispate, a lacrimilor, şi în care depresia nu are culori terne, ci te ispiteşte să ghiceşti o luminiţă la capătul realităţii îngustate a celui izolat. [...] citeşte
September – Obsesia vecinei singure | Postmodern