Mircea Veroiu considera că acesta ar putea fi pentru el filmul său testament, un film de artă care să-i definească creaţia cinematografică. Pornind de la proza lui A.E. Baconsky, el realizează un eseu despre însingurarea artistului, senzaţia de inutilitate a vieţii, efemeritatea dragostei, traiul într-un loc străin.
Filmul e realizat însă confuz, cu cadre de reflecţie prea lungi şi ambiguităţi întreţinute în mod voit. Ca stil e asemănător cu "Somnul insulei", pierzând ca şi acolo cadrele de legătură care fac filmul inteligibil. Pesimismul şi lipsa de speranţă domină întregul film, fiind se pare o reflecţie a gândirii regizorului care se temea că şi-a irosit viaţa. Unele idei merită a fi discutate, însă realizarea artistică este neinteligibilă din cauza confuziei prezente în gândirea regizorului.
unde as putea gasi acest film caci caseta vhs pe care o aveam s a demagnetizat.si am mare nevoie de el.va rog sa ma anuntati cine poate/are si platesc oricat.sebtud1111@yahoo.com.multumesc.
2.domnule Laurian Comis as putea cumva lua legatura cu dumneavoastra?
"Scrisorile prietenului" este suma credintelor filozofico-politice ale lui Mircea. Am vorbit ani intregi cu el despre asta. Am acasa prima forma scrisa a filmului televizat in 1996, semnata in Paris la 27 Iulie 1992, cu dedicatia: "sper ca intr-o zi sa-ti pot trimite si caseta".
In Franta nu a gasit un producator interesat si abia dupa reintoarcerea in Romania speranta a devenit fapt indeplinit.
Mi-a trims caseta imediat dupa ce a avut-o.
In mod indirect am contribuit si eu la realizarea acestei pelicule.
Ar trebui inteles ca acest film a fost facut NUMAI pentru el si pentru mine.
Este produsul numarul 21 din 22 cate a realizat in cei 56 de ani de viata.
Este un film tribut pentru prietenia noastra.
Eu am PLECAT departe si am trimis scrisorile.
El a RAMAS si a facut filmul.
Nestatornicul si statornicul din meditatia lui… citeşte
"Singurătăţii n-are cine să-i pună hotar"
Filmul e realizat însă confuz, cu cadre de reflecţie prea lungi şi ambiguităţi întreţinute în mod voit. Ca stil e asemănător cu "Somnul insulei", pierzând ca şi acolo cadrele de legătură care fac filmul inteligibil. Pesimismul şi lipsa de speranţă domină întregul film, fiind se pare o reflecţie a gândirii regizorului care se temea că şi-a irosit viaţa. Unele idei merită a fi discutate, însă realizarea artistică este neinteligibilă din cauza confuziei prezente în gândirea regizorului.