Un adevarat maraton pentru cinefili.Nu cred ca cineva a rezistat fara pauze in fata ecranului.E bun film si extrem de deprimant.Dar a meritat efortulNu e pentru oricine.
Un film foarte lung cu putin dialog. Multi nu ii vor intelege valoarea, arta de a transmite, asa cum transmiteau si filmele mute prin expresia fetei, gesturi, asa si acest film transmite in 7 ore si jumatate trairea personajelor in cel mai simplist mod, ca si cum ai filma niste oameni simpli intr-o zi obisnuita. Poti capta omul mai real de atat? Eu zic ca nu.
Cosmine ce bine că te-au blocat pe acest site! Apoi în 2018 te-ai întrupat în blackmore si ai mai bântuit site-ul încă vreo 2 ani până te-au blocat din nou!
//Adaptat de regizorul Béla Tarr după romanul lui László Krasznahorkai din 1985, "Sátántangó" este un film de un sarcasm diabolic despre visurile, mașinațiile și trădările care au loc într-o sat maghiar uitat de lume în decursul a două zile ploioase și apoi ceva mai târziu în cursul aceleiași luni de toamnă. Catalizatorul evenimentelor este Irimiás (Mihály Vig), un fost membru al comunității, care este, de fapt, un mic escroc și (aflăm la sfârșit) un informator al poliției. Cu un acolit român, Irimias revine în sat unde a lăsat în prealabil de înțeles că a murit, promițându-le acum oamenilor o nouă viață pentru cei care doresc să-și schimbe existența searbădă într-un exod.//
//"Sátántangó" ne silește să împărțim cu personajele sale o grămadă de timp și de spațiu și o face pentru a da semnificație morală și… citeşte
Dupa ce armoniile celeste din Werckmeister harmoniak (2000) ne-au ridicat la inaltimi la care doar cele mai inzestrate suflete erau capabile sa pluteasca pe acordurile perfect echilibrate ale simfoniei cosmice, Bela Tarr vine si ne impinge spre prabusire, inapoi pe pamant cu acest Satantango deprimant si mizer.
Iar cazatura din paradis va fi atat de puternica incat ne va fi ingroapat pana la brau in tina si noroi, afundare la propriu in mocirla, dupa cum vedem din pelicula. Atmosfera plumburie, ploaia continua si glodul lipicios sunt pretutindeni.
Impresionabil pentru altii, insa eu care am si vazut cu proprii mei ochi si nu de putine ori, un astfel de peisaj prin satele romanesti, nu prea imi pot face o imagine poetica, apocaliptica asa cum este ea perceputa de critici, despre tot acest tablou. Asta ar insemna ca toata aceasta lipsa de civilizatie, de conditii minime de… citeşte