Sezonul unu are un vibe placut, fresh, imi plac personajele, pildele, dialogul e savuros, dar sezonul doi e cam o ciorba si una cam rece. Insa, Natasha Lyonne si vocea ei sunt dementiale in ambele sezoane. Celalalt actor e cam de umplutura.
Natasha Lyonne are inteligenta unui barbat si nu e nimic misogin in ceea ce spun. Felul in care si-a construit personajul, limbajul folosit si atitudinea cocky funny o fac sa para cea mai masculina prezenta din peisajul acestei miniserii. Vocea ei de fumatoare inraita si fata de papusica contrasteaza intr-un mod placut. E o demonstratie de forta, dar intr-un pahar cu vodka. Nu e nimic senzational si nici original aici, dar merita vazut intr-o zi ploioasa sau pe timp de izolare :)
Pe mine m-a binedispus si astept urmatoarele aparitii ale Natashei, e o tipa interesanta si cred ca pentru ea o sa dau o sansa si lui Orange is the new black.
Un serial in care personajele principale se trezesc si retraiesc mereu aceeasi zi: ziua in care vor muri. Este o metafora pentru rutina in care traim si care ne sufoca, dar din care nu putem iesi singuri, oricat am incerca.