Un film excelent asemanator cu capitalismul , in sensul ca nimic bun nu se petrece in el.Toate lucrurile ca si in capitalism merg impotriva firii.,impotriva omului , a omeniei.Nu este o drama la care sa plangi, dar este sub semnul unei stari depresive , apasatoare continue.
Un alt film bun vazut la TIFF, de data asta unul sârbesc (recunosc ca am vazut putine filme sârbesti la viata mea), mai static si cu multe tente de gri,dar totusi deloc neinteresant.
S-au mai facut tragicomedii care sa trateze depresia unei persoane dintr-o familie disfunctionala,insa regizorul merge mai departe si amesteca mai multe stiluri,de la comedie neagra la minimalism romanesc new wave, la drama pura plina de suflet,ducand la un final emotionant si pe deplin meritat/asteptat.
Fara sa dau prea multe spoilere, pot spune ca este un film cu tenta de happy-end si optimism (ma bucura ca filmul se termina cu bine raportat la personajul principal), intr-o societate in care avem din ce in ce mai multa nevoie de speranta si lucruri pozitive care sa ne aduca deasupra liniei de plutire.
Mirjana Karanovic o interpreteaza magistral pe doamna J , o femeie de varsta… citeşte
Eu nu stiu unde ai vazut tu tenta de hapy end si de optimis din final, de asemeni filmul nu e nicidecum o tragicomedie, nu are nimic comic , este o drama in toata regula.Poate doar raspunsurile eroinei intrebata de diverse persoane cum se simte, cand evident nu se simtea bine de loc :"Sunt bine.De ce intrebati"sa fie tragicomice
Nu a fost nominalizat.
Al doilea film al regizorului.