Articole Ratatouille

(2007)

Ratatouille

Provocarea Ratatouille

CUM SA CREEZI SOBOLANI ADORABILI, DAR CREDIBILI

Cu atat de multe personaje si situatii, RATATOUILLE i-a inspirat în mod constant pe producatori sa forteze limitele tehnologiei. Dupa cum remarca directorul tehnic al filmului, Michael Fong: “Au fost extrem de multe elemente tehnice dificile de rezolvat în acest film, începand cu o multime de personaje cu blana si terminand cu personajele umane foarte complexe, scene intense, cu cursuri de apa rapide si reconstituirea îndragitului oras Paris. Pe parcurs am modificat semnificativ felul în care am pus umbrele, felul cum am luminat scenele sau felul cum am realizat materialele textile. Am preluat tehnologii din filmele noastre anterioare si am gasit metode de a le îmbunatati. Toate acestea au contribuit la schitarea unui aspect complet diferit, original, pe care publicul îl va savura alaturi de întregul comic al povestii din RATATOUILLE.”

Provocarile au început cu animarea unei specii absolut noi, care nu mai fusese pana atunci abordata. Animatorii de la Pixar au creat de-a lungul timpului o întreaga menajerie, de la jucarii la insecte, de la pesti la monstri, dar chiar si pentru ei sobolanii reprezentau o specie înca neexplorata - ba chiar interzisa. Distribuiti adesea în roluri negative în desenele animate, sobolanii nu au primit întotdeauna locul care li se cuvenea în lumea animatiei. Dar pentru RATATOUILLE, echipa de productie a decis sa studieze acesti noi prieteni blanosi dintr-o perspectiva inedita, reafirmand unele dintre cele mai uimitoare talente si calitati ale lor, analizand fiecare aspect al modului în care interactioneaza ei cu lumea.

Întrucat cea mai buna metoda de a cunoaste sobolanii era sa petreaca mai mult timp cu ei, birourile de la Pixar au fost rapid "împodobite" cu aceste curioase animalute de companie, în custi. Desi au avut nevoie de ceva timp pentru a se obisnui, multi dintre cei implicati au descoperit ca s-au atasat de aceste fapturi cu organizare sociala, gasind astfel noi surse de inspiratie pentru desenele ulterioare. Dupa cum explica supervisorul personajelor filmului, Brian Green: “Am petrecut multa vreme observand sobolanii, pur si simplu încercand sa îi cunoastem mai bine si încorporand toate comportamentele lor în modele, pentru ca în final animatorii sa poata sa le ofere roluri atat de fascinante. Cand traiesti alaturi de sobolani, te obisnuiesti cu felul lor de a fi, la scara mica. Sunt niste animale destul de sociabile. Pot sa se joace cu tine si chiar sa ti se cuibareasca pe brat. Un lucru care a devenit foarte important pentru film a fost sa întelegem cat de mobili sunt sobolanii. Un sobolan poate face diverse chestii uimitoare cu corpul sau - trece prin niste gauri atat de mici, încat ai crede ca e imposibil sa se strecoare pe acolo; sau se ghemuieste, devenind o minge de blana, pentru ca are cutia toracica foarte mica si flexibila. Acesta a fost un element pe care am stiut ca îl vom putea folosi în mod foarte distractiv în povestea noastra. Dar mai întai trebuia sa cream o tehnologie speciala pentru a simula asa ceva si a încerca sa surprindem totul cu un aspect cat mai realist,” explica Green.

Cea mai mare provocare a fost crearea lui Remy, care încearca sa depaseasca granitele dintre lumea oamenilor si cea a sobolanilor, adesea cu rezultate hilare. Bird a stabilit ca, în timp ce toti ceilalti sobolani mergeau în patru labe, Remy avea sa învete sa stea în doua picioare - ca sa evite sa faca un pas gresit si sa lase urme murdare peste tot, prin mancare. "În final, de fapt, Remy evolueaza," explica Green. “Începe ca un sobolan, dar pe masura ce patrunde tot mai adanc în mediul uman, capata tot mai multe caracteristici umane. A fost nevoie de multa munca, dar ideea a adus un farmec aparte povestii. Pentru Brad, adevaratul suflet al povestii a fost dintotdeauna faptul ca, desi Remy era un paria, un outsider, a încercat sa îsi gaseasca locul în lumea oamenilor.”

Sobolanii au generat o alta problema pentru animatorii pe computer: blana, care are propria sa dinamica, deloc usor de imitat. Pixar a depus o munca de pionierat, gasind noi metode prin care sa redea blana si parul, în “Monsters, Inc.” si “The Incredibles,” însa pentru RATATOUILLE, blana trebuia efectiv sa zboare. "De aceasta data, am avut mii de personaje cu par. Tot acest par trebuia sa interactioneze cu tot ce se întampla în rest,” spune Green. “Ca urmare, a fost nevoie sa ne "perfectionam" tehnicile pentru redarea parului. A fost o munca grea, dar am gasit multe trucuri noi, inteligente.” sobolanii reali au poate o jumatate de milion de fire de par, însa asa ceva era putin cam mult chiar si pentru computerele din ziua de azi. În schimb, echipa de productie s-a concentrat asupra unui numarde aproximativ 30 000 fire de par "esentiale" - ceea ce a reprezentat în sine o misiune colosala. "Am ales niste fire de par importante, pe care le-am simulat, si apoi am duplicat restul, pentru ca altfel am fi avut mai multe date decat am fi putut stoca,” arata supervisorul procesului de simulare, Christine Waggoner. “Chiar si asa, am avut fisiere uriase doar pentru blana !”

Sobolanii din RATATOUILLE au un realism convingator, ba chiar un aspect uman, dar fac parte în egala masura si dintr-o poveste - ceea ce devine absolut clar mai ales în secventele în care Remy îl controleaza pe Linguini, de parca ar fi propriul sau bucatar-marioneta. Pentru echipa de productie, succesul filmului depindea de publicul care trebuia convins sa creada în aceasta idee fantastica si totodata comica. "Animatorii au lucrat în asa fel încat cea mai mica miscare cu care Linguini e tras de par creeaza o miscare a mainii lui,” spune Brad Lewis. “E foarte comic ! Filmul acesta are foarte mult umor fizic, din scoala veche a lui Buster Keaton. Razi cu lacrimi, fara sa se rosteasca macar un singur cuvant.”

Parisul lui Ratatouille Bucătarii din bucătarie
jinglebells