O producție experiment, un puzzle căruia nu-i cunoașteți imaginea finală și nici nu aveți la dispoziție vreun indiciu despre cadrul complet pe care încercați să-l construiți piesă cu piesă, neavând nici cum să înțelegeți toate potrivirile și dedesubturile întregului exercițiu la care, voluntar sau nu, luați parte. Asta e, mai simplu spus, definiția scurtă a acestui film (dar e un film în adevăratul sens al cuvântului?). Andrzej Żuławski, un regizor cunoscut pentru avangardismul său — dar aici întrece orice măsură! — și comparat cu marii regizori europeni ai trecutului, își varsă aici toate trăirile dintr-un context personal dureros: divorțul. Divorțul, moment tulburător pentru regizor, ia aici toate formele posibile și e mascat de tot felul de metafore criptice, nebune și halucinante.
Un film dur care are o drama psihologica foarte incarcata.E foarte greu sa descrii un astfel de film pentru ca felul terifiant de un mod realistic,face parte din viata.Filmul reda foarte amanuntit deteriorarea unei canicii si modul accelerat in care ia amploare.Are un subiect pe care multi nu il vor agrea pentru ca sunt lucruri care te pot afecta emotional.
Reacțiile mele pe tot parcursul filmului erau ca strigările la licitație: ăsta e cel mai dubios film văzut vreodată. Ba este cel mai caraghios. Ba este absurd. Ba nu are sens, exagerează. Până-n final când am zis: wow, mult i-a trebut să ajungă aici? Și de ce tocmai pe calea asta? Dar să nu despicăm originalitatea regizorului în patru. Omul transmite un mesaj puternic despre alienarea în cuplu, dusă chiar până la o alienare mintală. De menționat faptul că filmul a fost realizat într-o perioadă în care Zulawski se afla în plin proces de divorț.
Recunosc, nu sunt un mare fan al filmelor horror. De altfel, filmul nu poate fi încadrat în niciuna dintre categoriile tradiționale. Nu este nici călare, nici pe jos. Este doar o dramă isteață, cu ceva sânge care mânjește ecranul și pretenții de film cult. Isabelle Adjani urma să câștige în… citeşte
un film mare pentru fanii de groază ,povestea cu toate acestea este un pic banală , dar în general marile avantaje sunt din cauza actorilor Adjani și Neill care au un joc foarte bun
Possession: lasă-mă să nu te las să mă părăsești
Personajele — Anna și Mark — sunt doi… citeşte