Filmul este o dramă a cărei acţiune are loc în Germnaia, după WWII şi are ca personaje principale un cuplu format dintr-o femeie evreică şi un bărbat neamţ care au fost despărţiţi de evenimentele nefericitei conflagraţii. Pelicula este inspirată de romanul „Return from Ashes” scris de Hubert Monteilhet care a mai fost ecranizat în anul 1965 în filmul cu acelaşi nume.
Scenariul este mult modificat faţă de romanul original şi faţă de prima ecranizare, fiind scoase unele personaje iar multe din evenimente fiind rescrise dar ideea filmului a păstrat ideea din carte. Totuşi, prin modificările aduse cărţii, scenaristul a făcut o greşeală flagrantă, referitoare la cuplul respectiv, greşeală care apare spre finalul filmului şi interpretată corect pune sub semnul întrebării întreaga încercare a soţului femeii din rolul principal.
- buna regie
- buna actrita, frumoasa femeie. cu tipul fac un cuplu bun de actori, la fel ca si in Barbara (2012)
- misto gaselnita de script, desi neverosimila - si-ar fi recunoascut sotia dupa voce, semne, miros etc. dar e de acceptat.
- misto aia cu "-si ce culoare avea sotia ta ochii? -ca ai tai. -adica? -albastrii" si muierea se strange covrig in pat de placere ca n-a uitat-o.
- actrita propriei vieti :) "Cateodata sunt geloasa pe mine", haha... nice.
- iar cadre cu bicicleta. regizorul asta are niste fetisuri misto :)
- beton atmosfera, desi usor trenant intre actori dar super ca lasa loc mult de desfasurare emotii
- scena de final cu pianul face tot filmul. scena din aia facuta parca sa explice un film. (misto si aia cu revenirea jucata deja inainte)
- si end cu oo, are curaj sa taie cadrul imediat dupa… citeşte
Daca poti sa "reanvii"= INCORECT ", reinvii"=CORECT(evident ca titlul nu este ales la intamplare) dupa experienta+dezamagirea pe care le-a avut personajul Nelly si mai ales daca poti sa inchei cu trecutul fara niciun repros concret, inseamna ca esti pe calea iluminarii.
Un film obligatoriu de vazut, la cinema!
"I feel wherever I go, that tomorrow is near, tomorrow is here, and always too soon...
Un film incredibil de bun german al regizorului Petzold, care s-a intrecut pe sine de la ultimul sau film Barbara , evocand aici perioada postnazista si cum se reflecta ea in vietile personajelor.
Filmul vorbeste in esenta despre vina si trauma aparute dupa razboi , dilema de a te intoarce sau nu in bratele omului care te-a tradat pentru a-si salva propria piele ,despre dificultatea de a fi in continuare omul care ai fost inainte de razboi,
Este o drama fantastica cu elemente noir (desi filmul nu este unul alb negru) si suspans a la Hitchock (in genul lui Vertigo).
Actrita Nina Hoss este incredibila in rolul Nelly Lenz, o cantareata evreica de jazz/cabaret, supravietuitoare a Holocaustului, ce tocmai a scapat dintr-un lagar de concentrare dar a suferit rani faciale extinse (in asa masura incat va suporta o operatie de reconstructie faciala schimbandu-si partial… citeşte
Pe mine m-a marcat atmosfera dezolantă ce răzbate din fiecare cadru al filmului. Totul este ȋn ruină – de la orașul transformat ȋn mare parte ȋn moloz, la sufletele supravieţuitorilor, a căror tristeţe se citește ȋn ochii triști, ce au văzut prea multe orori.
După ce este eliberată din lagărul de concentrare, Nelly ȋși dorește, firesc, să se ȋntoarcă la stabilitatea și siguranţa oferite de soţul ei. Şi ȋl caută cu toată dragostea și convingerea că acesta este bărbatul pe care l-a iubit cândva… Dar, după cum spuneam, războiul a măcinat tot, inclusiv conștiinţele.
Finalul este copleșitor, un motiv ȋn plus pentru a recomanda filmul celor aflaţi ȋn căutarea emoţiilor oferite de arta cinematografică pură.
Mulţumesc pentru recomandare, Doc! :)
slab