Fiind curioasa, am intrat sa caut si articolul original pe care este bazata cartea (si evident filmul), si am fost surprinsa sa vad cat de bine s-au tinut de ceea ce s-a intamplat in realitate.
Ce impresioneaza la film (in afara de prestantele celor doi actori, bineinteles, care au fost exceptionali), e ideea iertarii. Philomena, care dupa parerea lui Martin e simpla si needucata, chiar naiva in multe privinte, reuseste sa ierte "gresitilor ei", sa treaca peste o trauma care a macinat-o toata viata, dar Martin, cu toata educatia si cinismul sau, nu reuseste decat sa se agate de o furie oarba, distrugatoare. As fi curioasa sa citesc cartea, sa vad daca a ramas la fel de furios. Probabil ca nu...
Povestea e trista, dar plina de speranta. Adevarul din spatele ei destul de greu de acceptat, iar raul facut probabil nu va putea… citeşte
Aveam de cand sa scriu si eu un review dar citindu-l pe al tau mi-am dat seama ca ai surprins perfect ideea si subtratul filmului. Un film foarte bun cu o poveste emotionanta. Eu raman totusi la 8.
Un film neasteptat de bun ! La inceput am crezut ca nu o sa fie ceva de capul lui , dar pe parcurs mi-am dat seama ca merita sa fie printre nominalizarile la Oscar ! Finalul este incredibil !!
Dupa o viata de suferinta si cautari fara raspuns, sa fii capabil de iertare este un lucru peste puterea multora, chiar crestini convinsi. Ar fi ideal ca macar un mic procent dintre noi sa avem un astfel de caracter.
“We shall not cease from exploration And the end of all our exploring Will be to arrive where we started And know the place for the first time. “ Filmele cu adevărat bune nu prea câștigă la Oscar, căci mai mult ca sigur Philomena nu va triumfa în noaptea din 2 martie, dar este mai … Continue reading → citeşte
"Şi ne iartă nouă greşelile noastre/Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri"
Plecat de la o poveste reală, "Philomena" este o dramă impresionantă despre căutarea de către o mamă a fiului ce-i fusese răpit cu aproape 50 de ani în urmă. Femeia încercase fără efect să dea de urma părinţilor adoptivi ai fiului ei, dar toate încercările sale fuseseră lipsite de rezultat. Dragostea de mamă o împinge să accepte colaborarea unui jurnalist, mai versat în astfel de investigaţii. Sentimentele femeii evoluează pe parcursul căutării, dar singura constantă este dorinţa de a şti dacă fiul ei o căutase şi el în acelaşi timp. În ciuda durerii care o macină, femeia are puterea de a-i ierta pe cei care-i produseseră acea suferinţă, ridicându-se astfel deasupra slăbiciunii sufletului omenesc.
Filmul este emoţionant, cu numeroase învăţăminte pentru fiecare cinefil care-l vede. Interpretarea lui Judi Dench este excepţională,… citeşte
M-a emotionat teribil filmul asta! Si, ca mama, am simtit din plin furia lui Martin si suferinta Philomenei. Poate trebuie sa traiesti cu asa o trauma zeci de ani pentru a putea ierta pe cei care ti-au pricinuit-o. Merita vazut, dar sa stiti ca, desi are momente haioase, este tare trist...
[Titlu in limba romana: N/A]
KoolRank: 8/10
- atmosfera & entertainment: 7/10
- regie: 8/ 10
- actori: 9/10
- scenariu: 8/10
- montaj: 8/10
Nota IMDb: 7.8/10
Regie: Stephen Frears
An: 2013
Actori: Judi Dench, Steve Coogan, Sophie Kennedy Clark
Genul: drama
Philomena pleaca in cursa pentru premiile Oscar 2014 din pozitia de outsider. Un film despre care putini au auzit si unii incearca sa-si dea seama din titlu despre ce este vorba. Scenariul lui Steve Coogan si Jeff Pope are la baza cartea “The Lost Child of Philomena Lee” scrisa de jurnalistul Martin Sixsmith. Si da, Judi Dench joaca magistral. ... citeşte
Daca poti sa te uiti in ochii persoanei care ti~a facut cel mai mare rau si sa~i spui demn si cu credinta " te iert", inseamna ca esti acolo...aproape de Dumnezeire si cam acolo si~a dus Judi Dench personajul.
Pana la Philomena preferata mea la Oscar era Cate Blanchett, dar cu rolul de aici, Dench le lasa mult in urma pe toate nominalizatele, dupa opiniunea mea, asa ca nu dati cu pietre. Nici filmul nu va lua Oscar~ul.
Si daca vreti s~o vedeti pe Judi Dench intr~un rol total opus celui de aici, vedeti "jurnalul unui scandal " unde joaca alaturi de Cate Blanchett, rol pentru care a fost, si atunci, nominalizata.
CTP e de parere ca "sa vezi acest film e ca si cum te-ai uita la un serial pe Hallmark". Afirmatia mi se pare mult exagerata dar, cunoscand excesele de limbaj ale binecunoscutului cinefil, sunt gata sa trec cu vederea. Sunt de acord ca "Philomena" n-are in sine nimic socant dar nici nu-si propune si, din punct de vedere a subsemnatului, aceasta e una din marile calitati ale filmului. Pana si problema homosexualitatii e prezentata neosetentativ ceea ce mi-a placut enorm. Conteaza si faptul ca avem de-a face cu fapte reale iar Stepen Frears filmeaza elegant, "british" si obtine enorm neincercand cu orice pret sa impresioneze. Daca pe Judy Dench o stiam ce poate pentru mine surpriza placuta s-a numit Steve Coogen, nu-i un rol de Oscar dar e solid si perfect ancorat in poveste. Daca as fi avut posibilitatea de a vota la Oscar 2014 as fi optat, fara ezitare, pentru "Philomena", un film pe… citeşte
Nu stiu la cate seriale s-a uitat CTP pe Hallmark, de si-a permis o asemenea comparatie. Si mie mi-a placut foarte mult filmul, desi am a-i reprosa propaganda anticatolica, destul de evidenta. Dar atat timp cat in sanul Bisericii Catolice s-au petrecut fapte atat de rele, poate ca merita sa fie aratata cu degetul, chiar si intr-un film artistic. Personal mi-as fi dorit totusi o anumita subtilitate, caci vinovatul era evident.
CTP este unul dintre putinii gazetari pe care îi pot privi in timp ce vorbesc la tv si sunt si fan al emisiunii sale de la ProCinema, dar in privinta gusturilor si criticilor sale asupra filmelor, am mari retineri uneori. Daca a spus asa ceva despre acest film, il dezaprob. Odata, l-am auzit spunand ca filmul de referinta al lui Scorsese este, dupa parerea lui ; Alice Doesn't Live Here Anymore, ceea ce m-a stupefiat. Are niste gusturi ciudate, care nu pot fi luate tot timpul drept repere. De altfel, parerile criticilor de film, in general, nu trebuiesc luate ca repere. Pentru ca numai ceea ce iti place tie si te sensibilizeaza e cel mai important, nu ce spun unii care (de exemplu) sunt capabili de a da premiul Oscar pentru cel mai bun film unei ineptiii cinematografice ca The Artist.
Foarte frumos filmul , chiar foarte impresionant si emotionant pe alocuri . Judi Dench ca de obicei incredibila . Pune mult suflet in ceea ce face si asta se vede . Filmul m-a convins sa citesc si cartea ''The Lost Child Of Philomena Lee'' . Merita vazut !
Philomena este ultimul dintre filmele nominalizate anul acesta la Oscar, pe care l-am vazut. Din pacate. Pentru ca este un film bun, cu o poveste emotionanta, un film bine dirijat de la inceput si pana la sfarsit. Desigur, elementele care puteau emotiona puteau fi chiar mai multe si mai accentuate, dar si asa, regizorul reuseste sa umble la coarda sensibila a privitorului cu destula maiestrie. Da, este un film ce si-a meritat locul pe lista, in contrast cu filme mai mult decat slabe, precum Nebraska, de exemplu.
O drama destul de interesanta cu un subiect sensibil. Mi-a placut foarte mult jocul actorilor, in special Judi Dench care chiar a stiut sa se faca placuta.
Fiind curioasa, am intrat sa caut si articolul original pe care este bazata cartea (si evident filmul), si am fost surprinsa sa vad cat de bine s-au tinut de ceea ce s-a intamplat in realitate.
Ce impresioneaza la film (in afara de prestantele celor doi actori, bineinteles, care au fost exceptionali), e ideea iertarii. Philomena, care dupa parerea lui Martin e simpla si needucata, chiar naiva in multe privinte, reuseste sa ierte "gresitilor ei", sa treaca peste o trauma care a macinat-o toata viata, dar Martin, cu toata educatia si cinismul sau, nu reuseste decat sa se agate de o furie oarba, distrugatoare. As fi curioasa sa citesc cartea, sa vad daca a ramas la fel de furios. Probabil ca nu...
Povestea e trista, dar plina de speranta. Adevarul din spatele ei destul de greu de acceptat, iar raul facut probabil nu va putea… citeşte