O fata de 8 ani si produsul imaginatiei sale - cam asta se intimpla in film. De fapt, nu prea se intimpla nimic, ritm foarte lent, atmosfera neatragatoare, dialoguri putine si nefiresti.
cred ca este scrisoarea de dragoste catre mamele de pretutindeni a lui céline sciamma. destul de dulce, dar lipsa conflictului nu ii va prii publicului de la noi.
acum scuzati-ma, ma duc sa o iau pe mama in brate.
Nu mi-a placut.A fost un film nici cal, nici magar. Nici SF( padurea sau coliba din padure, un loc de trecere dintr-un timp in altul, un fel de portal) si nici „de familie”, sensibil, vezi dragostea de mama. Probabil ca nu mai rezonez cu filmele astea pseudofilozofice. Am sa prefer de o mie de ori mamele lui Almodóvar, decat aceste mame insensibile. Bine ca nu a fost film american, ca apareau niste zombi prin padure sau mama facea parte din comunitatea LGBT. In ceea ce priveste dragostea ce inca o purtam celor care deja au plecat, va recomand sa cititi Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău a lui Fredrik Backman.Cat despre jocul atorilor, parca erau la prima citire a textului, iar indicatia regizorala a fost FARA SENTIMENT. nota 4
Două surori gemene joacă în acest film rolul de fiică și de mamă.Reîntoarcerea la copilăriei a mamei(Marion) e dureroasă din prisma bolii mamei ei (bunica lui Nelly), și a bolii ereditare de care suferă, care-i aduce sfârșitul înainte de a împlini Marion 31 de ani. Dar, în urma operației reușite, mama Marion va deveni mama lui Nelly.