Filmul expune o idee interesanta plecand de la premisa ca fiecare dintre noi are 3 vieti : una publica, una privata și una secreta . Jocul din start cu prezentarea celorlalti a vietii lui secrete , genereaza o insiruire de ipoteze care mai de care mai terifiante cu posibilitatea dezvaluirilor celor mai intunecoase secrete personale .Si da, asa cum era normal , nimeni nu a dorit sa-si expuna secretele "nevinovate" dar simpla retrospectiva a ceea ce se putea intampla ii pune pe ganduri pe toti ...
Mi-a plăcut mult filmul. Mă surprind unele dintre comentariile citite aici. Se pare că nu toți au înțeles finalul. Scena petrecută la sfârșit in dormitorul gazdelor ne lămurește Jocul nu s-a jucat niciodată-,, pentru că suntem prea fragili" spune Rocco, care s-a opus vehement ideii Evei de a juca ruleta rusească a telefoanelor mobile. Tot filmul nu e ,de fapt,decât un ce ar fi fost dacă....Măștile rămân bine fixate la locul lor,viața își continuă cursul.Un film care dă mult de gândit, il recomand pentru mesaj și pentru jocul actoricesc.Am citit că din toamna lui 2019 se joacă la teatrul Elisabeta o adaptare după film sub numele ,,Ghici cine te suna?'' in regia actriței Tania Popa.
Foarte bun filmul. L-am descoperit după ce am văzut "The Place", regizat tot de Paolo Genovese, la fel foarte bun și acela. Voi urmări cu interes ce alte filme va mai scoate acest regizor.
Interesant este că "Perfetti sconosciuti" deține recordul mondial de filmul după care s-au făcut cele mai multe remake-uri, 18 :)
Un film ce a dorit sa transpuna realitatea, secretele, minciunile, dorintele si frustrarile oamenilor care traiesc cu sau printre noi. Si a reusit!
Increderea oarba si teama de a comunica nasc problemele prezentate.
Loialitatea ajunge sa fie pe cale de disparitie din cauza implicarii sintetice a oamenilor in relatiile lor.
Deznodamantul are o influenta puternica asupra notei generale a filmului si pune accentul pe moralitate si incredere, insa doreste sa imprime poate prea brusc sfarsitul fericirii false si inceputul unui nou drum, onest si curat.
Cineva a parafrazat cateva replici: "Nu trebuie transformata fiecare discuție într-o luptă pentru supremație. Nu cred că este slab cel care este dispus să cedeze. Singurele cupluri pe care le vad sa reziste, sunt cele în care unul dintre ei, indiferent cine, face un pas înapoi. Chiar daca el este cu un pas mai inaintea celuilalt".
nu prea am inteles sfarsitul...!!! Gazda cinei a creat acest joc pentru a se descoperi intre ei?..Pshiologul a fos singura care nu a primit nici un semn pe tel.. sau toti prietenii au facut un complot pentru mama fetei? Oricum ... finalul nu se leaga.. Poate ma lamureste cineva
Nici asta nu am inteles. Pai nu si-i daduse jos cand l-a scuipat pe Cosimo, atunci cand, dositi fiind intr-o camera anexa s-au privit adanc in ochi ? De unde i-a mai dat jos iarasi la sfarsit, nu mai stiu.
FInalul e in aer...pana la urma a fost un joc ? sau real..hm..treaba cu spartul usii te face sa fii in dubii..urasc finalurile incerte.
Recomand filmul ,merita vazut.
De mult nu am mai vazut un film bun, nou si bun! Iar Perfetti sconosciuti are ambele atribute. O cina intre prieteni, o provocare la un joc -sa-i zicem de societate- si incepe haosul. Frustrari, dorinte, fantezii, oprimari, culpabilizari, toate ies la iveala. Asa cum spune Rocco "Non trasformare ogni discussione in una lotta di supremazia. Non credo che sia debole chi è disposto a cedere, Le uniche coppie che vedo durare sono quelle dove uno dei due, non importa chi, riesce a fare un passo indietro. E invece sta un passo avanti." -Nu trebuie transformata fiecare discuție într-o luptă pentru supremație. Nu cred că este slab cel care este dispus să cedeze, Singurele cupluri pe care le vad sa reziste, sunt cele în care unul dintre ei, indiferent cine, face un pas înapoi. Chiar daca el este cu un pas mai inaintea celuilalt". Nu pot evidentia un actor, toti au… citeşte
O surpriza extrem de placuta acest film. Dincolo de jocul proprpriu zis, acest film este o radiografie cruda a realitatii din societatea de azi, una plina de aparente, minciuni si secrete. Acest lucru se rasfrange si in cuplurile de astazi, unde evolutia tehnologiei contribuie si ea la disparitia celor mai importante elemente ale unui cuplu fericit: iubirea, comunicarea, increderea si sinceritatea.
Un film exceptional din seria : ce-ar fi fost daca....L-am vazut si l-am revazut cu aceeasi placere si emotie. Nu-l recomand insa celor carora le plac filmele cu actiune si impuscaturi.
Un film atat de frumos proportionat cum de multa vreme nu am mai vazut in cazul cinematografiei italiene! E ca un vis, are toate ingredientele unei opere cinematografice complete!
Personajele, de la taximetrist la psiholoaga, sunt alese pe spranceana, iar twist-ul de final e cel care declanseaza, (daca pana atunci filmul in sine n-a facut-o), adevarate intrebari despre sine si despre cei din imediata apropiere in capul privitorului.
Un film care mi-a placut foarte mult. M-a facut sa ma gandesc la conflictul dintre aparenta si esenta,la ceea ce vrem sa parem in ochii celorlalti si la ceea ce suntem de fapt si nu vrem sa aratam. Oare nu toti incercam sa facem asta purtand niste masti fericite? Nimeni nu vrea sa arate cat este de nefericit si cate nemultumiri are. Incercam sa ne ascundem in spatele aparentelor,in spatele unei fericiri false. Filmul surprinde perfect viata din zilele noastre,felul in care toti am devenit dependenti de tehnologie,mai cu seama de telefoanele noastre care incep sa detina din ce in ce mai multe secrete,comunicand tot mai mult pe retelele de socializare si indepartandu-ne putin cate putin de adevarata comunicare,realizata fata in fata.
Mi-a placut povestea fiecarui cuplu,felul in care nemultumirile fiecaruia au fost surprinse gradat pentru ca in final ajungi sa realizezi ca desi… citeşte
Poate cinematografia italiana nu mai are stralucirea de pe vremea celebrului careu de asi Fellini-Antonioni-Visconti-de Sica insa continua sa produca material de cea mai buna calitate pentru aceia care isi doresc sa vada si altceva decat filme americane. Dovada e si aceasta mica bijuterie cinematografica de mare forta, film care poate fi privit atat in cheie comica dar si dramatica, depinde pentru ce viziune optam, depinde cum vedem finalul. "Perfetti sconosciutti" a castigat in 2016 premiul David di Donatello pentru cel mai bun film, poate aici e un pic de exagerare, personal as fi votat pentru exceptionalul "La giovinezza" al lui Paolo Sorrentino, insa acest fapt nu scade cu nimic din meritele peliculei care ne demonstreaza o data in plus cat de nociva e invadarea intimitatii umane.
Chiar ca "oamenii sunt fragili". Mai nou ti-e greu sa ai incredere si in tine, mai ales in persoanele de alaturi, ajungand intr-un moment in care nu mai stii cine sunt.
Un joc masochist, care trezește ipocrizia latentă. De admirat armonizarea grupului de acttori. Marquez spunea că avem 3 vieți : socială, privată și secretă. Filmul nesesită asociații : CARNAGE de Polanski, dar și piesa CINĂ CU PRIETENI de Donald Marhulies (ecranizată de Norman Jewison)
Merge pana la urma sa dedici acestui film o seara,desi n-o sa fii cutremurat de cine stie ce mari revelatii.
Mica surpriza din final, salveaza scenariul de neverosimil si te face sa rasufli usurat alaturi de protagonisti.
Personajele sunt puse in ipostaze relevante.Fiecare ne arata cate ceva din inevitabilul vietii:plictisul domestic, criza de relatie cu copilul ajuns la adolescenta,tendinta de evadare la confruntarea cu batranetea parintilor,teama de neacceptare atunci cand este diferit de majoritate,ba chiar si cat de obositoare poate fi o fericire constanta.
Morala e misto de tot.Filmul nu vrea sa spuna deloc ca fiecare are ceva de ascuns,sau ceva de care ar trebui sa ii fie rusine.
Ideea e ca viata fara o zona de intimitate numai a ta,ar fi imposibil de trait.
Superb