''Persoana bolnavă, niciodată nu va recunoaşte acest lucru''
Şeful medic al spitalului de psihiatrie din provincie, Ragin, descoperă într-unul din pacienţii săi (Gromov), un om cu o gândire originală, de altfel - filozofică. În conversaţiile cu pacientul, medicul vede nebunia lumii şi în curând singur îşi pierde mintea. Dar cine are dreptul de a decide, unde-i acea linie, după care începe nebunia?
* Pelicula a fost filmată în timp record - de pe 5 noiembrie până pe 2 decembrie 2008.
* Actorii profesionali au jucat în film doar rolurile principale. Rolurile pe-al doilea plan au fost jucate de pacienţii reali din acea pensiune.
Să vă spun sincer nu prea mi-a plăcut filmul, idee e genială însă cum a fost redată în această imagine pare absurdă. Cred că o soluţie ar fi fost ca filmul să dureze mai mult de o oră şi 20 de minute, pentru a reda intr-adevar acea atmosferă. După ce s-a sfârşit… citeşte
Viaţa, văzută ca o ”capcană perfidă”, deopotrivă de medic şi de pacient
Ecranizare după Cehov, filmul ”Salonul nr. 6” de Karen Şahnazarov (reprezentant de marcă al școlii de film ruse, filmele sale fiind unanim apreciate de critica internațională și obținând numeroase premii la festivalurile internaționale) este, înainte de toate, o dramă a dezrădăcinării, a înstrăinării. Pacienţii unui spital psihiatric, fostă mănăstire, oameni simpli proveniţi din familii cu probleme, se află într-o continuă căutare nu numai a fericirii (Voltaire spunea că ”lumea aceasta, teatru de orgolii şi de suferinţă, este plină de nefericiţi care vorbesc despre fericire” - ceea ce se întâmplă şi cu cei internaţi la spitalul psihiatric, n.n.), dar şi a propriei identităţi, încearcă să-şi regăsească sinele abuzat şi pierdut.
Însă drama lor este drama umană, în general. De la început, un medic psihiatru afirmă că… citeşte
''Persoana bolnavă, niciodată nu va recunoaşte acest lucru''
* Pelicula a fost filmată în timp record - de pe 5 noiembrie până pe 2 decembrie 2008.
* Actorii profesionali au jucat în film doar rolurile principale. Rolurile pe-al doilea plan au fost jucate de pacienţii reali din acea pensiune.
Să vă spun sincer nu prea mi-a plăcut filmul, idee e genială însă cum a fost redată în această imagine pare absurdă. Cred că o soluţie ar fi fost ca filmul să dureze mai mult de o oră şi 20 de minute, pentru a reda intr-adevar acea atmosferă. După ce s-a sfârşit… citeşte