,,Nu sunt de acord cu afirmația precum că actorii nu pot înțelege fenomenul monahismului. In monahism ajung diverse categorii de oameni, inclusiv actori. Monahismul, ca o căință adîncă, e la îndemînă oricărui om credincios. "Nu e om care să fie viu, și să nu greșească", spune Evanghelia. Dar Domnul spune: "Căutați și veți găsi, bateți și vi se va deschide". Calea pocăinței ca stare deosebită a sufletului este scopul și sensul năzuinței creștinului, și în acest sens nu e o deosebire prea mare între un mirean și un călugăr.
Tocmai de aceea e foarte prețios acest film, pentru că realizatorii lui au reușit să arate căința sinceră și profundă a omului. Îmi vine greu să judec ce anume a jucat un rol determinant în faptul că filmul a ieșit așa convingător și veridic. Dar mă gîndesc că sinceritatea și curățenia… citeşte
Nu e un film.
Ci este mai degrabă material de propaganda fanatic creștin-ortodox Rus.
Pierdere de timp. Nu are nici un conținut. Nu are nimic. Ci doar versete din Biblie și un scenariu penibil.
Nu ai ce învață din astfel de "filme"...
P.s.nu așteptați finalul. Nu ve-ti găsi nimic nici acolo.
Desi vizionarea acestui film mi-a pus, prima data, rabdarea la mare incercare, a meritat efortul pe care l-am depus. Este un film exceptional. Pe langa toate laudele aduse in comentariile de mai sus pot adauga doar faptul ca stiam, din mai multe surse, ca oamenii foarte credinciosi, cei ce isi purifica sufletul, prin orice metoda, cu trei zile inainte sa moara sunt instiintati de acest eveniment si au posibilitatea sa-si mai rezolve din probleme: relationale, financiare etc. Nota 9,5.
Un film aproape foarte bun. De remarcat cinematografia lui Andrey Zhegalov si rolul excelent facut de Pyotr Mamonov, dar viziunea regizorala a lui Pavel Lungin mi s-a parut cam saraca in expunerea ideilor si in cazul meu a diminuat mult din complexitatea si din profunzimea temelor.
Poate fiindca nu am reusit sa-l citesc pe Dostoievski, nu am reusit sa empatizez cu acest film. Prea multa religie, prea multe citate din Biblie. Daca la Tarkovski ( Andrei Rubliov) copilul isi atribuie cunostintele tatalui, aici Anatoli nu numai ca si asuma apartenenta la tagma monahala, dar chiar crede ca a fost inzestrat cu diverse puteri tamaduitoare si har obtinut prin credinta, asa ca vrea sa si impuna.modul sau de viata, staretului si fratelui Iov. Asistam la vindecari miraculoase, la exorcizari. probabil ca se vrea o critica la sfintenia clericilor ortodoxi, a calugarilor, care predica una si viata de zi cu zi este alta. Pravoslávnicismul nu m-a impresionat niciodata, este prea rigid in dogme si in ritual. Finalul incununeaza o viata in care sentimentul vinovatiei a fost atat de puternic, incat el, finalul, nu poate fi decat eliberator.
Magnific si de neuitat. Cu siguranță o capodopera cinematografică chiar dacă critica de film mainstream nu o va recunoaște. Din motive ca e prea ortodox.
Un film greu de digerat, cu o regie nu pentru toti...unul dintre putinele filme rusesti care au trecut granita cu succes in toata lumea, cu un actor rus de exceptie Pyotr Mamanov ! Filmul are un aer ce aduce mult cu unele filme romanesti, dar diferenta cinematografica o face ideea in sine , una cu o incarcatura religioasa, fanatica de cele mai multe ori, iar sarea si piperul acestui film sunt cadrele cu pauze lungi in care te lasa sa te gandesti impreuna cu actori , sa traiesti dialogurile , pregatindu-te pentru un final tulburator , cu un mesaj de un mare impact asupra principiilor umanitatii "Eu cum traiesc ? Toti suntem pacatosi, traieste cum poti...incearca numai sa nu pacatuiesti prea mult"...va ramane cu siguranta un film pansament pentru acele momente...Cand nu mai putem, sa ne rugam !"
Pot spune atat: e un film pe catre trebuie sa-l vada toata lumea: indiferent de sex, rasa, varsta, religie. E un film pe care ar trebui sa-l vada si ateii! Never say never...
Pe langa tot ce s-a spus, foarte bine, despre film, despre credinta si iertare, totusi mi s-a parut ca filmul vorbeste mai mult despre cautarea sensului existentei si a implinirii sufletesti, atat la Anatoli, care pare sa nu aiba decat o teama, marturisita noua, la final, la Filaret care intrevede calea, dar trebuie indrumat si mai ales la Iov, personaj care are o mare greutate in film, nu stie ce trebuie sa faca, desi are, crede el, cele mai bune intentii. Merita vazut.
Film cu mesaj crestin , poate ca e pilda cea mai elocventa despre iertare, despre viata duhovniceasca adevarata ce poate face dintr-un simplu om un sfant . Relatia cu D-zeu, relatia cu ceilalti preoti ,trairile complexe ale unui calugar "neconformist " sunt temele acestui film original ,bine realizat . Pe cat de simplu, pe atat de plin de semnificatii , povestea ne releva adevaruri deja cunoscute de catre unii crestini ,adevaruri spirituale menite sa intareasca dreapta credinta a unora sau sa-i faca pe altii sa ramana in confuzie . Privit din exterior ,pare simplu sa faci un asemenea film, dar sunt convins ca nu este ,in orice caz actorul principal a avut o interpretare excelenta , e principalul atu al filmului .Poate ca unele scene le-as fi facut altfel , le-as fi tratat cu mai multa atentie , dar atmosfera e una foarte buna .
F A B U L O S ! ! !... ... ...
Un film absolut tulburator, cum doar cinematografia rusa putea realiza!
Nu se poate exprima in cuvinte starea indusa de povestea personajului principal si modul sau de a intelege religia, mesajul ei, dar mai ales piatra de temelie a ortodoxiei (si numai) : IERTAREA!!!
Obligatoriu de vazut!!!...
Restul...sunt doar cuvinte!... ... ...
Un film absolut tulburator, despre iertare prin rugaciune si credinta, despre incredintarea totala a sufeltului divinitatii, care nu doar ca aduce iertare dar si miracolul vindecarii sufletesti si trupesti. Cred ca acest film poate fi inteles mai mult sau mai putin, superficial sau profund, in functie de cat de apropiati suntem noi de divinitate. Este un exercitiu si un moment de reflexie pentru noi toti.
E absolut superb numai daca ai chef sa reflectezi la smerenie, la faptul ca numai cand ajungem sa fim cei mai mici in fata lui Dumnezeu primim minune si vizita continua a Lui Dumnezeu!...
Primul film care exprima adevaratul duh al ortodoxiei, al dreptei credinte si a modului in care omul trebuie sa se smereasca pe sine si sa se caiasca pentru firea sa pacatoasa. Poate ca multi dintre noi am avut momente de lasitate ca parintele Anatoli, o lasitate in fata mortii provenita din faptul ca si-a petrecut viata fara rost si fara adevaratul scop: dobandirea Harului Sfantului Duh. Dar, pus in fata mortii, protagonistul realizeaza ca nu e pregatit sa moara! Comparand acest film ce isi propune sa arate adevarata cainta si viata monahala ortodoxa cu filmele facute de catolici precum Jesus of Nazareth, crestinul ortodox va trebui sa faca imediat diferenta dintre cele 2 tipuri diferite de credinta. Filmul catolic este total lipsit de patrundere duhovniceasca pe cand cel ortodox tajunge sa te transfigureze. Actorul care l-a intruchipat pe Hristos in filmul catolic Jesus of Nazareth se… citeşte
Super filmul. Specific filmelor rusesti, fara o actiune gen productii americane, la prima vedere actiunea ar fi una plictisitoare, dar m-a tinut in fata calculatorului de la inceput la sfarsit.
Titlul filmului, ''Ostrov'', este elocvent si reflecta foarte bine intregul film. Aici, notiunea de ostrov este folosita cu sens conotativ, protgonistul refugiindu-se in indepartatele ''insule'' ale propriei sale constiinte, pentru a reflecta la faptele sale. Pe mine, filmul a reusit sa ma impresioneze profund, sa ajunga pana in cele mai intunecoase tenebre ale gandirii mele si sa ma faca sa gandesc la propriile pacate si cum as putea sa le indrept.
Prestatia actorului principal a fost MAGISTRALA. Dupa ce si-a impuscat tovarasul, nu i-a mai ramas nimic decat sa se indrepte spre Dumnezeu si sa incerce sa scape de acea grea povara din sufletul sau. A reusit, murind astfel cu sufletul impacat, ca un adevarat sfant. Dupa 34 de ani de rugaciune si reculegere de la acea fatidica noapte, m-au impresionat foarte tare previziunile pe care facea enoriasilor care i se adresau, dar si lectia… citeşte
"Ostrov"-am spus film rusesc,am spus totul! Și în asta am cuprins: seriozitate, profunzime, sondarea psihicului uman, complexitate... Ideea centrala a filmului? IERTAREA, mai ales atunci când, constrâns de situații (și, câte nu ne dă viața!) greșești în modul cel mai dureros posibil, săvârșind o crimă. Și, nu rănești pe oricine, ci un om la care ții mult, pe care îl apreciezi. Vinovăția ți se cuibărește în gând, coboară apoi până la inimă, până când simți că toții porii trupului tău emană durere, vinovăție... Și, ca orice om ce rămâne singur, te retragi. Și, în retragerea ta, înțelegi că numai Dumnezeu ("Isuse Hristoase, ai milă de mine păcătosul, miluiește-mă!") mai poate ține echilibrul acela vital, astfel încât să nu o iei de totului razna. Trăiești o viață întreagă cu frica lângă tine, cu vina în tine și cu Cerul… citeşte
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul! Aceasta este rugacinea, nu cum ai spus-o tu.
Se scrie Iisus, cu 2 de i, altfel are alt inteles.
M-a surprins prin profunzimea lui filmul , desi nu credeam la inceput ca poate fi atat de profund. M-a surprins la fel de mult prin faptul ca se bazeaza foarte mult pe insitinct si vrea sa arate ca si meseria de Preot poate fi nativa. Nu mi-a placut faptul ca asteptam o dovada a "maiestriei" lui Anatoli , iar aceasta a venit prin vindecarea fetei , o scena foarte saraca in evenimente si foarte rapida. Filmul este bun , il recomand celor ce au rabdare.
DiCaprio21, nu ai inteles nimic din acest film. Parintele Anatoli nu dorea sa se sinucida ci se smerea pe sine pentru pacatul pe care l-a facut, pacatul uciderii aproapelui sau, sau altfel zis pacatul crimei. Filmul ne arata de fapt cum trebuie sa ne smerim pentru pacatele noastre. Parintele Anatoli nu mai putea sa traiasca cu pacatul sau, pacat care nu ii mai dadea pace si ii cerea Domnului si Creatorului nostru sa fie izbavit de acest pacat deoarece este un mare chin, o povara sa traiesti cu el. Parintele nu stia daca va fi iertat vreodata de Domnul pentru pacatul si iata cum ne arata ca pentru pacatele noastre trebuie neincetat sa ne caim pentru ca nu stim daca ne-au fost iertate. Aceasta pentru a putea face si noi parte din Imparatia Domnului. Sinuciderea este un Mare Pacat deoarece nu sta in puterea noastra sa ne luam viata pe care Domnul ne-a dat-o. Chiar daca viata este grea noi trebuie sa induram chinurile acestei vieti pentru a ne mantui si nu sa traim in confort precum facem noi cei din secolul 21. Ortodoxia da SCOP vietilor noastre si acela este Dobandirea Harului Sfantului Duh, ne impune o anumita conduita si o anumita gandire, ne schimba principiile de viata din unele idioate si fara de rost in unele nobile si frumoase, vesnice! De aceea nu are loc in calcul si Sinuciderea in filmul acesta, pentru ca Parintele traia cu adevarat ortodocseste, dupa legile Domnului si doar cerea sa fie iertat, el avand acum un SCOP in viata. Acesta este o parte a intelesului acestui film.