Despre familie și umanitate și despre puterea pe care ți-o poate asigura iubirea de a trece peste o mare tragedie. Este greu de crezut că o mamă se poate purta atât de rece cu unul dintre fiii ei, dar probabil s-a închis foarte mult în ea, iar lipsa de credință a înăsprit-o nefiresc. Și fiul supraviețuitor spune că el nu crede în Dumnezeu, dar se află în căutarea binelui și a iertării și acceptă consilierea psihologului, ceea ce realmente l-a ajutat.
Cu interpretări actoricești excelente și un scenariu desăvârșit, filmul este de neratat! I-am dat 10, poate era de 9, dar nostalgia filmelor adevărate, fără impuse politici woke, m-a determinat să-l ridic la 10.
Un film foarte reușit,cu o poveste în care sunt convins că mulți se vor regăsi.. Cat de mult doare răceala unui părinte, lipsa de afecțiune în momentele de cumpănă ale vieții..Prestația actorilor este foarte bună în frunte cu Timothy Hutton care m-a impresionat total cu rolul lui absolut magnific..Îl recomand celor care au trecut prin situațiile tragice ale vieții,e o adevărată terapie..!
Un film ca o terapie despre felul in care o tragedie din viata unei familii ajunge sa scoata la suprafata problemele "tinute sub pres".
O drama buna, bine jucata, destul de captivanta din punct de vedere al premisei si al interactiunilor dintre personaje. Marea problema a filmului in cazul meu a fost ca nu a reusit sa ma implice atat de tare incat sa "traiesc" alaturi de personaje urmarindu-le destul de detasat emotional.
Acest "ORDINARY PEOPLE" este CU SIGURANTA ALTCEVA si absolut la polul opus unui "ORDINARY FILM" !
Un film psihologic deosebit de profund despre foarte posibilele tare psihice la fel de profunde pe care le poate genera tragedia mortii accidentale a celui mai mare dintre cei doi fii ale unei "Ordinary Family", ambii aflati inca spre sfarsitul perioadei lor de adolescenti liceeali. Impactul psihic practic devastator al acestei situatii se rasfrange in acest caz tocmai asupra mezinului familiei respective,Conrad, fapt perfect explicabil atat prin prisma faptului ca la varsta sa inca frageda personalitatea sa inca mai era in formare, cat si prin prisma faptului ca accidentul mortal tragic-conjunctural se petrecuse chiar sub ochii lui, fapt suficient pentru declansarea unei foarte grave depresii psihice cu tentativa consecutiva de suicid, favorizata de caracterul sau pozitiv, generator de temeri profunde de culpabilitate, dar profund sensibil emotional asa cum se pare ca l-a mostenit… citeşte
De rezultatul obtinut nu m-a dat peste cap.Oameni obisnuit,doar un film obisnuit.Umorul ajunge la nivel inalt,si in principal se remarca un actor foarte mare.
Robert Redford pătrunde în universul unei familii zdruncinate de îndoieli, de frământări, de necazuri, realizând un film dramatic...(debut regizoral recompensat cu Oscar la categoriile Cel mai bun regizor şi Cel mai bun film al anului)
Titlul mi se pare interesant:: oameni obisnuiti (si nu prea) pentru niste vremuri in care depresia nu era chiar boala secolului. Se scoate astfel in evidenta ca labilitatea emotionala nu este apanajul unor alesi social, nici macar adulti, ci este o trasatura a unei societati care se imbolnaveste treptat si trebuie sa scape de aparente si superficialitate sociala si afectiva si sa-si trateze indivizii nu ca pe niste roboti (sociali, profesionali, afectivi), ci ca pe niste fiinte obisnuite care pot claca. Premiile pt actori dar si pentru scenariu demonstreaza asta.
Când o mamă este preocupată de perfecţiunea formei, cea care o face extrem de agreabilă în societate, fondul sufletesc al fiului adolescent este grav afectat. Incapabilă să comunice cu el, să îi înţeleagă tribulaţiile specifice vârstei şi suficient de lipsită de delicateţe, încât să îi arate că iubirea pentru fiul mort accidental nu i-o poate oferi şi lui - supravieţuitor al aceluiaşi accident, sapă o prăpastie între ea şi acest tânar atât de fragil emoţional. De aici până la depresia lui şi tentativă de sucid, nu mai este decât un pas. Cum ceea ce nu te ucide, te face mai puternic, tânarul îşi ia problema în propriile mâini şi găseşte aproape singur rezolvarea ei. Spun „aproape singur”, căci pe parcurs tatăl demonstrează că îl înţelege mult mai bine şi descoperă calea către inima lui atât de dornică de iubire şi de căldură… citeşte
Un film bun, cu actori buni. Si totusi... ceva ii lipseste, dar nu stiu ce. Poate finalul nu-i chiar pe masura, cel putin mie nu mi-a placut cum s-a terminat. Era nevoie de un happy-end.
De ce sa fie nevoie de un happy end? In realitate, astfel de povesti se termina deseori prost, asa ca finalul este poate chiar mai "happy" decat ar trebui sa fie.
'Chapman went to New York in October 1980 planning to kill John Lennon. He left the city for a short while in order to obtain ammunition from his unwitting friend Dana Reeves in Atlanta. He returned to New York in November but, after going to the cinema and being inspired by the film ORDINARY PEOPLE, he returned to Hawaii, telling his wife he had been obsessed with killing Lennon.'
un film profund
Cu interpretări actoricești excelente și un scenariu desăvârșit, filmul este de neratat! I-am dat 10, poate era de 9, dar nostalgia filmelor adevărate, fără impuse politici woke, m-a determinat să-l ridic la 10.