Este probabil cel mai bun anime din ultimul timp. O ironie totala asupra anime-urilor cu lupte, monstrii si distrugerea lumii iar in acelasi timp, le da clasa multelor dintre ele, ajungi sa-ti placa fara sa vrei.
Daca I.L. Caragiale traia si avea de gand sa faca un anime, cam asa arata :)). Totul e la nivelul comediei si absurdului: puterea lui Saitama, numarul de personaje si prostia multora dintre ele. In mod normal, Saitama facea prapad in cel mult un episod, dar cum e zicala aia: pana la Dumnezeu, te mananca sfintii.