Pura intamplare a facut sa am placerea sa nimeresc peste un film cu Holly Hunter, una din actritele mele preferate, impreuna cu alti doi superbi actori Richard Dreyfuss si Tony Aiello, cel din urma beneficiind chiar de o nominalizare pentru rol secundar. O intamplare cum spuneam si inca una fericita, pentru ca pe langa filmul bun am si aflat cate ceva despre regizorul Lasse Hallström, a carui activitate marturisesc cu jena ca imi era total necunoscuta. Curiozitatea legata de filmele sale mi-a fost starnita de episodul din film in care suprasolicitatul (si dificilul) Dreyfuss face infarct in timpul slujbei de botez deja compromise a fiicei sale. Incheierea de asemenea este solemna si eleganta, inspirand de alftel si titlul filmului. Un film bun dar nedreptatit prin faptul ca este atat de putin cunoscut.
Un film superb...o poveste de familie frumoasa si reala...nu numai basm...cu bune si cu rele ne arata intamplari fericite si mai putin fericite ce se intampla in fiecare familie! Totodata e foarte important ca arata ca dragostea nu cunoaste varsta si ca aparentele inseala. Il recomand cu mare drag!