Am vizionat acum acest film...Pot spune ca ma fascinat atat de mult incat am ramas fara cuvinte...Cu sinceritate cred ca a meritat din plin OSCARUL si va ramane in memoria mea ca favorit la granita dintre viata si moarte. O MARE CAPODOPERA
Nu stiu daca a meritat Oscar-ul sau nu, nu am vazut-pana acum celelalte filme aflate in competitie, dar acest film mi-a captat atentia timp de 130 de minute si daca mai tinem cont ca in aceasta perioada a fost la moda Japonia, vezi romanul L'Élégance du hérisson a lui Mauriel Barbery... Cu toate ca nu este un film de actiune, totusi nu treneaza si nici nu plictiseste. Trebuie totusi sa cunosti din spiritualitatea nipona ca sa patrunzi tainele filmului. De la simbolistica pietrei "mesaj" pana la repulsia subconstienta fata de cei care se ocupa de decedati, totul este prezentat graduat, cu emotie si sensibilitate. Coloana sonora exceptionala sublinieaza zbuciumul sufletesc al eroului principal.Este bine realizat, dar nu este genul de film pe care sa vrei sa-l mai revezi.
Premiant "Oscar" pentru cel mai bun film strain, aceasta realizare excelenta prezinta soarta unui muzician ramas fara orchestra si al adaptarii acestuia intr-un context mai deosebit de munca si subzistenta.
Amestec de comic și morbid, ”Okuribito” tratează un subiect tabu (moartea) ce poate trezi privitorilor reacții diferite în funcție de sensibilitatea lor artistică și de starea de spirit din momentul vizionării. Nu este un film comod pe care să-l vezi cu familia și cu atât mai puțin cu persoana iubită, dar reușește să impresioneze prin ideile despre viață și moarte pe care le vehiculează într-un mod mai puțin obișnuit.
Filmul este o meditație cu privire la efemeritatea vieții, axându-se în principal pe umanitatea pe care moartea o aduce la suprafață și pe modul în care aceasta întărește legăturile de familie, apropiind oamenii. Moartea este prezentată ca o parte normală a vieții, o experiență prin care toți oamenii trec mai devreme sau mai târziu și pentru care fiecare trebuie să se pregătească din timp.
Filmul prezintă o perioadă din viaţa unui om care are o meserie neobişnuită şi a cărei prestare este privită cu prejudecăţi, care ţin mai mult de cultură, atât de membrii comunităţii în care trăieşte cât şi de soţia lui. Prejudecăţile provin din faptul că, în tradiţia japoneză, atingerea decedaţilor este aducătoare de ghinion iar cei care se ocupă de îngroparea şi pregătirea persoanelor decedate pentru a fi înmormântate, sunt demni de dispreţul public, această meserie fiind considerată o meserie josnică. Paradoxal, în ciuda acestor prejudecăţi şi concepţii greşite, membrii familiilor care au un decedat şi beneficiază de serviciile acestor oameni, consideraţi josnici, îşi exprimă, sinceri şi umili, recunoştinţa şi aprecierea pentru ajutorul primit în pregătirea decedatului pentru ultimul său drum, filmul insistând pe acest aspect,… citeşte
Desi filmul pare ca merge greu, fiecare moment are o anumita insemnatate descriind trairile lui Dai. Un moment de "impas" al vietii poate fi un prilej bun pentru fiecare dintre noi sa ne descoperim pasiunile. "Un sut in fund (chiar) este un pas inainte."
castigatorul oscarului din anul 2009 la sectiunea "cel mai bun film strain" impresioneaza prin subiectul ales, coloana sonora si modul de punere in scena a trairilor personajelor
Castigatorul Oscarului pentru cel mai bun film strain in 2009 si al multor premii ale Academiei Japoneze de FIlm e o noua mostra de morbiditate si de fascinatie maladiva si sinistra a japonezilor pentru moarte. Okuribito face parte din acea categorie de filme construite pe reteta: ne gandim la o meserie si scriem un scenariu pornind de la specificul ei. Cum Japonia are o populatie din ce in ce mai imbatranita, precum si o traditie lunga in ceea ce priveste sinuciderea, industria de pompe funebre e infloritoare. Okuribito e conceput in cheie dramatica sau mai precis melo-dramatica, (beneficiind de o coloana sonora compusa de Joe Hisaishi, cunoscut pentru colaborarile sale cu Miyazaki sau Kitano), nu fara cateva momente de umor, nelipsite din orice productie nipona si isi propune sa emotioneze, dar sincer nu are decat putine momente care sa miste cu adevarat. O secventa reusita este… citeşte
2
4
Cristi
pe 28 Februarie 2009 18:13
Acest film a luat Oscarul pentru cel mai bun film strain? Ciudat.