“Fair Game” in oglinda. Doar ca de cealalta parte a Atlanticului.
Cine a vazut “Fair Game” al lui Doug Liman, cu Naomi Watts si Sean Penn, nu are cum sa nu sesizeze similitudinea situatiilor (reale!) ecranizate in cele doua filme.
Cu putin timp inainte de invazia americanilor si aliatiilor lor in Irak din 2003, doua femei, ambele incadrate in structuri de informatii si securitate occidentale, una in GCHQ – un fel de NSA britanic (“Official Secrets”), alta, de cealalta parte a Atlanticului, in CIA (“Fair Game”), intra in posesia unor date potrivit carora motivatia de incepere a razboiului (“Saddam Hussein intentioneaza sa produca arme de distrugere in masa”) este o facatura menita sa convinga ONU sa adopte o rezolutie de condamnare a Irakului si de aprobare a unei interventii armate in aceasta tara. Mai mult, membrii Consiliului de Securitate al ONU care ar fi avut dubii ori retineri in a vota aceasta rezolutie urmau sa fie… citeşte
M-a impresionat foarte mult jocul actorilor din acest fim...nu a fost facut nici un gest in pllus nici o vorba in plus.Din pacate astea sunt adevaruri care se intampla si din pacate asta se intampla iar si iar...Trebuie sa alegem sa nu credm tot ce ni se serveste pe tava de mas-media ...trebuie verificat si culmea cine are posibilitati mai mari decat aceeasi mas media dar neaservita oficialilor, o mas-media in care jurnalismul de investigatie isi face treaba bine, fara miscoloante ...doar cu adevaruri. Nu e potrivit pentru cei ce au preferinte micute doar filme de un anumit nivel....Pacat de oamenii morti in razboiul provocat de americani pe minciuni sfruntate...si de soldatii morti acolo degeaba sa indeplineasca ideile belicoase ale unor IRESPONSABILI ca aia nu sunt oameni politici!
Foarte bun! Pe mine m a impresionat: fapt real bine documentat, bine relatat și redat , semnificativ si eroic. Cineva scria ca nu l a emoționat de loc, cred că e din cealaltă echipa. Daca ma hotărăsc să l mai văd odată cred că i voi mări nota.
L am revăzut și i am mărit nota ....Excepțional redată o crudă realitate contemporană. Keira nu dezminte excepțional intră în rol.
Un film in care descoperim mecanismele prin care marile puteri se folosesc de informatii pe care le rastålmåcesc iar apoi le folosesc pt a-si justifica actiunile,politice-militare. Neapårat de våzut!!
Cine a facut acest scurt rezumat nu are nici un pic de profesionalism! Nu e vorba de nici o sora medicala,
ci despre un translator, Katharine Gun, care lucreaza pentru un serviciu secret de informatii britanic.
Ea nu decide sa dezvaluie o informatie "top secret" dupa invazia din Irak, ci INAINTE,
tocmai cu speranta ca poate acest razboi nu va incepe.
Filmul se bazeaza pe un caz real si dezvaluie de fapt un caz de "coruptie morala",
in care SUA si Anglia vor sa determine unele state membre ale ONU sa voteze in favoarea invaziei in Irak.
“Fair Game” in oglinda. Doar ca de cealalta parte a Atlanticului.
Cu putin timp inainte de invazia americanilor si aliatiilor lor in Irak din 2003, doua femei, ambele incadrate in structuri de informatii si securitate occidentale, una in GCHQ – un fel de NSA britanic (“Official Secrets”), alta, de cealalta parte a Atlanticului, in CIA (“Fair Game”), intra in posesia unor date potrivit carora motivatia de incepere a razboiului (“Saddam Hussein intentioneaza sa produca arme de distrugere in masa”) este o facatura menita sa convinga ONU sa adopte o rezolutie de condamnare a Irakului si de aprobare a unei interventii armate in aceasta tara. Mai mult, membrii Consiliului de Securitate al ONU care ar fi avut dubii ori retineri in a vota aceasta rezolutie urmau sa fie… citeşte