Spiritul capodoperei lui Caragiale, cel al versiunii lui Sica Alexandrescu & Victor Iliu - din 1953, cel al versiunii lui Liviu Ciulei - preluate in 1982 de Televiziunea Romana... si pildele lui Nastratin Hogea...
Despre fiecare dintre cele doua memorabile versiuni ale comediei caragialene, pe care le-a pastrat pelicula, am citit aprecieri de genul "cea mai buna"... Culmea este ca toata lumea are dreptate, exact cum spunea si inteleptul Nastratin Hogea!
Ambele au, in mod cert, o tripla valoare inestimabila: nu numai datorita patinei timpului care nu le-a stirbit catusi de putin din prestanta artistica, datorita rezonantei impecabile a numelor celor trei regizori, dar si datorita magistralelor partituri actoricesti. La care sa nu omitem a adauga spiritul lui Caragiale pastrat in sucul sau natural inconfundabil.
Personal, inclin aproape insesizabil balanta spre a doua versiune, cea semnata de Liviu Ciulei... Care a fost, de fapt, ea insasi, o reluare, peste ani, a spectacolului magnific montat de Ciulei la Bulandra, initial cu Toma Caragiu si Rodica Tapalaga in rolurile celor doi… citeşte
Prima precizare:
Inregistrarea facuta de catre Televiziunea Romana in 1982, cu scopul de a fi difuzata la televizor, s-a filmat intr-o singura noapte, in mare graba si pe ascuns. Discretia isi avea justificarea in faptul ca preluarea nu fusese trecuta in scriptele sau avizierele TVR. Redactorul-sef al Directiei Programe, marele om de televiziune Tudor Vornicu, si-a aumat personal raspunderea, in sala fiind adus public anume in acest scop.
Intrucat in acele vremuri doar evenimentele sportive erau inregistrate pe pelicula color, spectacolele televizate fiind imprimate pe pelicula alb-negru, Tudor Vornicu a luat anume, pentru inregistrarea spectacolului, pelicula color de la Departamentul Sport.
A doua precizare: În nota nr. 296 scrisă la 30 noiembrie 1982 (și transcrisă în „Cartea Albă a Securității”, ediție îngrijită de Virgil Măgureanu) de colonelul Gheorghe Dănescu, șeful Securității Municipiului București, era prezentată nemulțumirea lui Radu Beligan, artist al poporului și directorul Teatrului Național din București, față de prezentarea de către TVR a reprezentării piesei 'O scrisoare pierdută', regizată de Liviu Ciulei, care plecase din România în 1980. Potrivit acelei note: „Radu Beligan se arată nemulțumit și pentru faptul că televiziunea a transmis piesa 'O scrisoare pierdută', în regia lui Liviu Ciulei, care a întors spatele țării, plecând în străinătate, și nu pe cea regizată de un membru al CC al PCR, adică de el. După opinia sa, tinerii care iau contact pentru prima oară cu o astfel de piesă, precum cea transmisă, nu au de învățat, ea constituind o 'crimă pentru actul cultural în sine'.
MARE ACTOR, MIC CARACTER!
Capodopera, intr-adevar.
As avea de mentionat: Stefan Banica nu a jucat Cetateanul Turmentat, ci in rolul Politistului. Scuze, dar cine a scris pentru acest film mai trebuie sa se informeze.
Spectacol de teatru preluat de Televiziunea Română de la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra în anul 1982. Regia artistică a spectacolului a fost realizată de Liviu Ciulei pe baza piesei de teatru omonime scrise în 1884 de Ion Luca Caragiale.
Spectacolul regizat de Liviu Ciulei (care plecase din România în 1980) este o capodoperă a teatrului românesc şi cu asta am spus tot. Regizorul nu s-a limitat să realizeze o simplă reprezentaţie fidelă, ci a conferit personajelor o libertate de expresie surprinzătoare şi reacţii imprevizibile. Interpretările lui Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ şi Octavian Cotescu au fost excepţionale. Efectiv mi-au stors lacrimi.
Piesa este excelent regizata si beneficiaza de o distributie de exceptie.O fi fost Stefan Banica grozav, iar Mircea Diaconu , de neuitat, dar fara Tipatescu lui Rebengiuc si fara Mariana Mihut in rolul lui Zoe , piesa nu ar fi avut nici sare, nici piper. De fapt piesa a stat pe umerii celor doi actori si a inegalabilului Cotescu.
Aceasta piesa de teatru pune in valoare niste titani ai teatrului romanesc: Dem Radulescu, Victor Rebenciuc, Fory Eterlie, Stefan Banica. Liviu Ciulei este insusi un regizor desavarsit. Un foarte mare plus il consider eternul Dem Radulescu(Farfuridi). Acesta spune "sa punem puncul pe ű " si nu pe "i". Replica sa e mai buna decat cea scrisa de Caragiale. Bineinteles trebuie sa revezi piesa cu mare atentie sa simti genialitatea actorului.
L-am (defapt am vazut-o, piesa) vazut azi dimineata, ca mi-a fost lene s-o citesc iar special pt bac si am preferat sa-mi amintesc actiunea cu ajutorul filmului.
Majoritatea actorilor joaca impecabil.
Cat despre actiune...o cunoastem cu totii.
Spiritul capodoperei lui Caragiale, cel al versiunii lui Sica Alexandrescu & Victor Iliu - din 1953, cel al versiunii lui Liviu Ciulei - preluate in 1982 de Televiziunea Romana... si pildele lui Nastratin Hogea...
Ambele au, in mod cert, o tripla valoare inestimabila: nu numai datorita patinei timpului care nu le-a stirbit catusi de putin din prestanta artistica, datorita rezonantei impecabile a numelor celor trei regizori, dar si datorita magistralelor partituri actoricesti. La care sa nu omitem a adauga spiritul lui Caragiale pastrat in sucul sau natural inconfundabil.
Personal, inclin aproape insesizabil balanta spre a doua versiune, cea semnata de Liviu Ciulei... Care a fost, de fapt, ea insasi, o reluare, peste ani, a spectacolului magnific montat de Ciulei la Bulandra, initial cu Toma Caragiu si Rodica Tapalaga in rolurile celor doi… citeşte