With “Nostalghia”, Tarkovsky renders as stunningly as ever, the longing for one’s native land, the yearning for some other place in time. Being himself censored in Russia, he decides to leave his country and pursue his passion. The main character of Nostalghia bears the same name as the director – Andrei – and is to some extent his doppelgänger.
Nostalghia is a slow-paced film; it might seem uninteresting if you’re not keen on this kind of movies, but if you are patient enough you might discover a visual and poetic masterpiece that is worth every minute.
Inca un film in care apare ideea lui Tarkovski ca oamenii nu sunt singuri ca ei sunt legati printr-un destin de trecut si viitor,fiecare actiune a noastra are o finalitate si o responsabilitate
Un film destul de sumbru, parcă e inspirat din versurile lui Bacovia. Nu cred că am văzut vreo rază de soare sau albastrul cerului. Coloana sonoră e aproape inexistentă, se aud doar triluri de păsărele, clipocitul apei, suflul câinelui. Este destul de profund prin mesajul transmis, dar poate aş fi preferat să citesc o carte cu astfel de temă, nu să văd un film de 2 ore...
"Nostalgia" este una dintre cele mai intense opere ale lui Tarkovski, în care se combină credinţele artistice de-o viaţă ale regizorului rus: iubirea sufletească, credinţa religioasă, visul, sacrificiul artistului, speranţa într-o viaţă veşnică. Cenzurat în URSS de un regim antiintelectual şi ateu, regizorul alege calea exilului şl se refugiază mai întâi în Italia unde avea mai mulţi prieteni. Exilul impus, care-l aseamănă pe Tarkovski cu poetul roman Ovidiu exilat la Tomis, îi creează o senzaţie acută de nostalgie faţă de ţara natală care se reflectă în filmul "Nostalgia".
Acest film este o capodoperă cinematografică, plină de simboluri, cel mai poetic film al lui Andrei Tarkovski. Personajul principal al filmului, poetul rus Andrei Gorceakov, tiz şi alter-ego al regizorului, a fost ales pentru a exprima sentimentele artistului exilat… citeşte
În egală măsură dramă psihologică şi film ce ridică probleme filosofice, cum ar fi sensul vieţii, capacitatea omului de a se depăşi şi de a recepta şi pune în aplicare mesajul transmis de divinitate (temă ce l-a preocupat şi pe Bergman), Nostalghia mi se pare cu adevărat unul dintre filmele de referinţă ale cinematografiei mondiale. Cadre reci, care îţi dau fiori, replici care dau de gândit şi o aparentă înfrângere a omului în faţa misiunii sale par a fi principalele elemente din filmul lui Tarkovski. Spun aparentă, fiindcă totuşi eroul reuşeşte, la a treia încercare, să ducă lumânarea aprinsă, simbol al reconcilierii cu divinitatea, după sinuciderea lui Domenico (care este însă una simbolică, reflectare a imposibilităţii afirmării unei apartenenţe la o lume decăzută şi eşuată a unui om cu o conştiinţă cinstită). De asemenea,… citeşte
Nostalgia (Nostalghia) a fost primul film a lui Tarkovskiy realizat in afara URSS-ului, cu sprijinul autoritatilor italiene si a companiei franceze de film Gaumont.
Filmul se axeaza pe transmiterea unor sentimente profunde, sentimente care deseori depasesc comprehensiunea umana.Astfel, este prezentat fenomenul instrainarii umane; omul se instraineaza de tot ce este important.De sine insusi, de natura, de Dumnezeu, de semeni, de casa parinteasca, chiar de arta.
Filmul incearca, prin intermediul celor doua personaje centrale, Andrei si Domenico, sa apropie omul de om, sa arate ca natura umana trebuie sa slujeasca unui tel mai inalt decat maruntele griji cotidiene, sa faca o pauza si sa simta cu adevarat ca traieste.Coloana sonora este si ea sugestiva, avand un puternic impact emotional, amintind de adevaratele origini ale muzicii si explorand adanci trairi umane (… citeşte