Ca si prima parte a trilogiei, este foarte interesanta dar da, in multe locuri, senzatia de neterminat. Sunt multe cadre filmate ciudat si taiate brusc, iar intre scene uneori pare ca nu exista nicio legatura. Ca si cum Kobayashi ar fi filmat totul si ar fi facut montajul la sfarsit, in graba, fara sa mai ordoneze cadrele. Cu toate acestea, filmul este, cu siguranta, unul de vazut, oferind o imagine fabuloasa asupra armatei japoneze din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Si, bineinteles, o perspectiva interesanta asupra conditiei umane.
Omul inseamna dragoste, dragostea inseamna sacrificiu, sacrificiul e principala conditie umana.
Nu este un film greu de urmarit ( 3 parti, fiecare avand cate 2 capitole, in total peste 9 ore ), in pofida multitudinii de pareri care afirma asta si pe care o sa le gasiti exprimate pe marginea acestui film, asta in cazul in care o sa cautati recomandari sau detalii despre calitatea operei lui Tobayashi. Actiunea decurge bine, naratiunea neavand momente de lancezeala iar ritmul este alert, atat de alert cat ii e necesar unui film dedicat introspectiei si analizei firii omului ce vrea sa isi depaseste conditia. Exceptie poate sa faca ultima parte, cea in care filmul capata un caracter meditativ pronuntat, usor poetic si unde reflectia este omniprezenta. Dar si acolo, doar capitolul al 2-lea in partea lui finala. Pentru ca in rest intriga ia o turnura surprinzatoare de la scena la scena iar actiunea gradual dozata atinge climaxuri greu de imaginat cu doar o secventa mai inainte. Insa,… citeşte