O comedie cu accente dramatice sau o drama cu accente comice, din orice unghi l-ai privi, filmul lui Ozpetek e o poveste rupta din viata in care sentimentele au rol primordial. In general toate filmele regizorului de origine turca vorbesc despre iubire, despre regasire, calatorii, fie ca au ca destinatie locuri indepartate sau redescoperirea eu-lui.
Foarte amuzant! Chiar nu mi-as fi imaginat ca o sa rad in hohote la un film european. Subiectul este inteligent, personajele reusesc sa fie si serioase, si amuzante, iar imaginea este beton! Iar modul in care sunt luate la misto stereotipurile legate de italieni e demential :)
Mereu mi-a facut placere sa urmaresc o dramedie care stie bine sa combine cele doua genuri fara sa devina prea serioasa dar nici sa nu cada in extrema cealalta. Mine Vaganti este una dintre ele. Lasand la o parte subiectul incomod al filmului si tema asupra careia ne propune sa reflectam, pe care fiecare o intelege si o accepta dupa propriile perceptii, este un must see din punct de vedere al realizarii. Scenariul curge frumos pe un soundtrack excelent, comicul de situatie este aproape la tot pasul, personajele sunt conturate bine incat sa dea putina complexitate povestii, dialogurile sunt naturale si usor de urmarit, actorii sunt cat se poate de credibili, iar transpunerea povestii in mijlocul unei familii italiene nu poate fi decat o placere.
Mine Vaganti – sau cum poti aplauda la final intr-o sala de cinema!
[Titlu in limba romana: Cine zice, ala este!]
CoolRank: 8/10
- atmosfera & entertainment: 8.5/10
- regie: 8/10
- actori: 8/10
- scenariu: 8.5/10
- montaj: 8/10
Nota IMDb: 7/10
Regie: Ferzan Ozpetek
An: 2010
Actori: Riccardo Scamarcio, Nicole Grimaudo, Alessandro Preziosi
Genul: comedie, drama
Cine are chef de un film curat, atemporal, care te indeamna la introspectie si care este totodata lejer, usor de urmarit si de vara, sa mearga la Mine Vaganti! Am mers cu Ioanina marti la avanpremiera pentru presa, ea era deja dupa vizionarea la Bad Teacher, deci intr-un mood foarte bun!
Articolul acesta, initial, am crezut ... citeşte
Pentru: cei care apreciaza o casa de nebuni, nu se orpilieaza de gay si iubesc Italia
La italieni filmele incep cu o masa imbelsugata la care toata familia stransa sporovaieste vrute si nevrute, continua cu o poveste de dragoste (sau mai multe) cu grade variate de imposibilitate si se inchid cu o inmormantare. Ok, uneori momentele astea cheie sunt puse in alta ordine, dar cu siguranta nu lipsesc.
Dupa un sfert de ora trecut de film stii clar ca esti in bella Italia. O decapotbila rosie e smucita pe stradutele stramte de piatra scaldate de acea lumina inconfundabila a peninsulei. Suntem in Lecce. Personajele vorbesc mult, si mai mult, unele peste altele, intr-un circ familial intrerupt doar de consumul pastelor si al vinului. Suntem in familia Catone, posesoarea unei afaceri mostenite din tata in fiu ce implica fabricarea pastelor fainoase. Actorii au ochii patrunzatori, frumusetea fizica e la ea acasa, totul e impregnat de stil. Asa ca nu e de mirare ca pana… citeşte