Nanni Moretti îmbină aici destul de inspirat tema pierderii cuiva drag și a suferinței care o însoțește cu o meditație critică asupra propriei meserii și asupra raporturilor interumane stabilite de cel care o practică. Într-o accepțiune schematică (și prin comparație cu actorul), regizorul este un ins al autorității și al controlului, cu îngrijorătoare tendințe dictatoriale și cu toleranță scăzută la neprevăzut. Spre deosebire de restul, el e cel care știe și care, pe cale de consecință, știe și ce, unde, cînd și cum trebuie făcut. Pentru regizor - proprietar al sensului, inamic al îndoielii - totul este, sau ar trebui să fie, predictibil și planificabil. Ei bine, protagonista din Mia Madre este și ea o regizoare de succes, dar portretul-robot de mai sus începe să nu i se mai aplice, căci e surprinsă într-o perioadă de maximă… citeşte