Am vazut azi filmul lui Puiu, nu pot sa nu recunosc oboseala produsa de o vizionare atat de lunga.Da, filmul e interesant, de ce o fi vorbit in franceza aceea oribila, limba nobilimii ruse.
Nu l-aș vedea a doua oara.Are anumite parti bune, lungimea filmului e greu de suportat.
Cinci personaje in cautarea unui autor. Si cu servitorul sase pentru ca servitorul nu poate fi ignorat, miscarile sale devin la un moment dat obsesive, din cate am inteles nu e in textul lui Soloviov, el izvoraste din mintea regizorului si poate ca tot acesta ne-ar putea explica simbolistica sa, bineinteles daca exista vreuna. Cinci personaje din inalta societate aflate intr-un loc parca uitat de lume, cinci oameni care nu fac altceva decat sa vorbeasca, sa discute vreme de trei ore si douazeci de minute punand la grea incercare rabdarea omeului modern traitor intr-o lume din ce in ce mai superficiala care se grabeste dinspre niciunde si nicaieri. Despre razboi si despre cum era acesta perceput in lumea de ieri si in lumea in care isi duc viata personajele. Despre Dumnezeu si diavol, despre Bine si rau, despre cine conduce lumea in care traim, despre ceea ce avea sa devina peste timp… citeşte