Un film neașteptat de bun a lui Woody Allen în stilul lui caracteristic, care arată că relaționarea dintre personaje contează cel mai mult..Dialoguri inteligente și echilibrate care îți pun mintea la contribuție și un recital actoricesc a lui Collin Firth și Emma Stone de mare clasă..Nu pot decât să-l recomand cu încredere..!
Un film destul de bun si interesant, cu un subiect placut, dar pe alocuri previzibil, nu imprumuta acel mister total din aria iluzionismului, ci din contra .... Povestea e OK, iar Colin Firth si Emma Stone joaca foarte bine. Daca vreti un film interesant, care sa te relaxeze, atunci acesta e potrivit.
"You're born, you commit no crime, and then you're sentenced to death." - Stanley
Un film foarte bun, in care Stanley, un cunoscut demascator de pretinsi spiritisti si mediumuri, neincrezator in providenat divina, un om care analizeaza totul prin prisma ratiunii si crede ca tot ce exista pe lumea asta poate fi cunoscut si explicat, devine fascinat de o "excroaca" pe care voia sa o demaste, incepand sa-i recunoasca puterile supranaturale de a citi trecutul si de a lua legatura cu lumea de dincolo. De atunci, viata lui se schimba, incepe sa vada lumea cu alti ochi, sa fie mai optimist sa vada frumosul in ceea ce-l inconjoara si recunoaste faptul ca Sophie este un adevarat medium. Sau nu este?
Daca Sophie are sau nu puteri supranaturale, va las pe voi sa aflati urmarind filmul, un film bine jucat, cu umor si putina, putina dragoste, care, zic eu, merita vazut.
Un subiect interesant, delicat, controversat, tratat intr-o nota relaxata, insa, dupa parerea mea, ii lipseste acel ceva, care sa ma prinda precum un numar de magie reusit. De remarcat cadrul in care este s-a filmat, unul spectaculos si romantic.
in stilul lui woody allen, un film cu dialoguri spumoase, cu ironie, sarcasm si umor, "magicianul" demascator de sarlatani amintind de houdini, iar duelul din fundal dintre cei doi iluzionisti, gluma pe care i-o face unul altuia, te duce cu gandul la filmul lui christopher nolan, the prestige. daca uiti ca este de woody allen, filmul pare si mai bun asa cum privitorul nu ar trebui sa se opreasca la varsta actorilor principali caci ei de fapt incarneaza ratiunea inteleptului care nu vrea sa se lase inselat si tineretea visatoare, recurgand la magie si minciuni necesare unei vieti fericite asa cum spunea...mister Nietzsche:)
"am venit sa-ti spun,ca dintr-un motiv inexplicabil,care sfideaza simtul realitatii si intelegerea umana,ca am,intr-un final,cateva mici,,foarte mici...dar vizibile sentimente interioare legate de zambetul tau..si pt ca am un suflet mare si capabil de complexitate,asa cum sunt toate mintile mari,am decis sa te iert si sa te iau sub aripa mea" cea mai geniala cerere in casatorie !!!
– a flaw, dialoguri fortate. where’s the magic?
– regie naiva
– niste decoruri de Côte de France
– ar fi putut fi mult mai misto. nu stiu cu ce exact… cu nerv…
– si end-ing desuet rau. s-o tampit moshu’
Zilele trecute am vizionat un film minunat "Magic in the moonlight", povestea dintre El, un iluzionist perfectionist, tipul rational, realìst, sceptic, ce crede in puterea stiintei, darwinist dar si un ateu convins, si Ea, o tanara actrita care este pusa de prietenul lui cel mai bun, iluzionist, sa-l induca in eroare, sa-i inlature orice urma de sceptimism si sa-l faca sa creada ca Ea este o mare "vizionara", ca face legatura cu lumea de dincolo. Inevitabilul se intampla, El, marele iluzionist se lasa impresionat de latura spirituala a acestei lumi, fiindu-i demontate toate teoriile stiintifice si toate principiile bazate pe logica si ratiune.
Intr-un final, El afla cu tot a sa ratiune si cu un simt de detectiv ca a fost o mare farsa, dar finalul e total neasteptat.
El realizeaza ca in tot acest timp petrecut cu Ea, a redescoperit ca traieste cu adevarat, simte tot ce il… citeşte
"Ea, o tanara actrita care este pusa de prietenul lui cel mai bun, iluzionist, sa-l induca in eroare, "
esti genul de idioata care recomanda un film povestind finalul !?
Un fel de "Pygmalion" sau "My fair Lady", adaptat la un iluzionist, un film care merita vazut, dar care MIE nu mi-a zis prea multe, nici macar in privinta jocului actoricesc.
Este un film pentru oameni maturi, tinerii nu il vor intelege prea bine. Cine a trait ceva mai mult stie insa ca in tinerete ti se pare normal ca viata sa iti zambeasca si sa iti ofere momente magice, dar mai tarziu, dupa deziluziile care nu se vor lasa asteptate, intelegi ca evenimentele magice nu exista decat in masura in care crezi in ele si doar daca le creezi din nimic si le lasi sa faca parte din viata ta - altfel ele nu se intampla niciodata. De aceea era necesara si diferenta de varsta dintre protagonisti - el matur, deziluzionat si sceptic, ea tanara, plina de viata si avand capacitatea de a crea magie, dar in alt sens decat spiritismul.
necesitatea magiei in viata fiecarui om chiar si in viata unui sceptic convins, este un subiect interesant, dar de aici sa il ridici in slavi , doar fiindca regizor este Woody Allen, este prea de tot. Filmul mi se pare acceptabil, dar alaturarea Colin Firth-Emma Stone, este, din punctul meu de vedere, dezastruasa. Nu prin prisma talentului, ci a varstei. El arata din plin cei 54 de ani pe care ii are, iar ea cei douazeci si ceva. Nepotrivirea este flagranta. Sentimentul de mila care l-am simtit fata de el, nu as vrea sa-l incerc in urmatoarele filme.
In primul rand, Colin Firth nu are nevoie de mila dv. Actorul a slabit extrem de mult pentru un rol (Kingsman - The Secret Service), poate de aceea vi s-a parut ca nu arata la fel ca de obicei, dar dupa terminarea filmarilor la Kingsman a inceput sa revina la aspectul lui obisnuit. Cat despre Emma Stone, nu are 20 si ceva, ci mai mult, iar in Magic in the Moonlight pare mai matura decat varsta reala a actritei (iar C. Firth pare mai tanar decat cei 54 de ani). In al doilea rand, unele femei sunt atrase de barbati mai in varsta decat ele si nu e nimic rau in asta, este optiunea lor. Cine a decretat ca dragostea e admisa doar intre oameni de aceeasi varsta?
Ca de obicei, regizorul Woody Allen a reusit sa ne transpuna din nou intr-o lume a lui, unde sunt tratate diverse subiecte/viziuni, realizand la final ca de fapt fiinta umana este permanent supusa indoielii, nimic nu este asa cum pare. Exact la fel m-am simtit si cand am vizionat Magic in the Moonlight, povestea intreaga (foarte atent si inedit construita) este de fapt o metafora asupra constientului si subconstientului uman, nevoia de a crede in sublim este innascuta si reprezinta de fapt sursa fericirii:)
Mi-a placut extrem de mult. Este un film care pune intrebari serioase, sub masca ironiei si amuzamentului (pentru ca e si foarte nostim).
De exemplu: Avem nevoie de iluzii ca sa fim mai fericiti sau e mai bine sa fii lucid si sa respingi tot ce este neclar, tot ce nu a fost inca dovedit stiintific? Cat de mult trebuie sa te minti pe tine insuti si sa iti pui mana pe ochi ca sa ai liniste sufleteasca si sa te bucuri de viata? Este mai buna o iluzie fermecatoare decat o certitudine dezagreabila, care te face nefericit?
Ideea filmului este ca oricine are nevoie de un pic de magie, sau de iluzii, sau chiar de cateva minciuni inofensive, ca sa poata trai mai senin si sa nu cada in depresie sau in mizantropie. Probabil ca rationalistul Woody Allen a ajuns la aceasta concluzie dupa o viata intreaga de luciditate amara. Personajul Stanley ar dori din tot sufletul sa creada in ceva… citeşte