Nu poti sa ii dai o nota mica din respect pentru munca unor mari actori...lucrurile stateau altfel in China in 1964, era asa o ordine si o curatenie in Beijing...Astea sunt detalii, filmul e foarte bizar, dar in Asia totul este posibil.
Realitatea bate filmul de multe ori. Ma gandesc ca daca asa ceva nu s-ar fi petrecut in realitate, unui scriitor/scenarist i-ar fi fost greu sa faca in asa fel ca povestea scrisa de el sa fie digerata de public. Pentru ca, sa fim seriosi, cum sa descoperi dupa aproape doua decenii ca femeia de langa tine e de fapt... barbat ? Trebuie sa-ti pui la bataie toata imaginatia si toata bunavointa (ca sa nu zic naivitatea) ca sa inghiti gogosi de genul asta. Sa ma intorc la film... nu stiu, pe mine nu m-a miscat, nu m-a impresionat in niciun punct. Filmul e rece, nu transmite emotii, Gallimard sucomba prea repede farmecului lui Song, iar John Lone e machiat mult prea prost ca sa mi-l imaginez a fi femeie. Adica actorul incearca, dar cu o voce subtiata si cu o fluturare din gene nu te pacaleste deloc. Daca asa o fi aratat si in realitate persoana respectiva, apai Gallimard avea niste gusturi cam… citeşte
Sunt si eu nedumerita cum de s-a putut ascunde atat de mult timp Song, avand in vedere ca, totusi, nu vorbim aici de un barbat total neexperimentat (Gallimard), care sa se fi aflat cumva la varsta la care ti se pare ca "tot ce zboara se mananca"... Mi se pare cel putin neverosimil sa crezi, spectator fiind, ca un barbat poate atinge o "femeie", poate fi pasional in relatia cu ea si sa nu realizeze, vreme de aproape 20 de ani!!!!!! ca ea este, de fapt, un... el!! Cel putin mie, una, asta mi s-a parut punctul slab al filmului. In rest, imi place Jeremy Irons, pe care l-am mai vazut in roluri controversate si inedite (vezi "Lolita" de ex.). Un film bunicel, cu momente interesante, parerea mea este ca merita vizionat.
Foarte bun