Din gri în albastru deschis (și înapoi) — Lost in Translation
Sofia Coppola este una dintre regizoarele pe care le apreciez. Ca și alții cărora le apreciez stilul, și ea știe să umple contextele aparent banale ale vieții cu momentele intime și profunde dintre niște personaje captivante. Scarlett Johansson și Bill Murray sunt cei doi „vinovați” de protagonismul acestui scenariu: ea, în rolul unei tinere (în jurul vârstei de 20 de ani) care nu-și găsește calea, e soție de fotograf; el, interpretând un bărbat mai în vârstă (în jur de 40-50 de ani), e un actor deja uzat și absent din ambele vieți pe care le împarte zi de zi: cea personală, ca soț și tată distant, și cea de actor ocupat și indispus vieții de familie. Dată la o parte de indiferența soțului nepăsător, ea are nevoie de o salvare imediată, iar personajul jucat de Bill Murray e cel care apare în această formă.
Doi oameni total diferiți, care au totuși ceva in comun: o dezorientare la un anumit moment al vieții pe care fiecare îl trăiește independent, în bula lui.Întâmplarea face ca cei doi să fie cazați la același hotel japonez.
Este suficient însă ca cei doi să se simtă atrași și să-și dorească mai mult...
Notă mare pentru scenariu.
Am citit aici ca....e genul de film la care tot astepti sa se intample ceva si nu se intampla! Ce sa intample? Un pumn in fatza.un spitz la ficat?! Fanii lu Van Damne si Vin Disel nu tre sa vizioneze acest film. E un film deosebit, sensibil.
Filmul e ca o simfonie magică. Te lași cuprins de fascinație și pricepi că mai există în viață și povești care nu merg spre un deznodământ cunoscut.. Tot ce se naște, trebuie să moară. Povestea lor e nenăscută, așadar are șanse la supraviețuire, la peren.
Un film psihologic . Viata aparent plictisitoare deoarece este f f reala . Nimic iesit din comun . Totul pare banal dar nu este . Totul este foarte de inteles daca facem comparatia cu viata noastra dupa virsta de 40 de ani sau rutinata dupa 20 de ani de la casatoria ce a intrat in rutina .
Am vazut filmul numai sa compar experienta lor japoneza mult diferita de a mea ca nu umblu ca nauca prin barurile nipone Nici cu taxiul ca e foarte scump.
Poate n-am inteles eu, dar filmul mi se pare destul de usor si unul pe care o sa-l uit cam cu usurinta. E placut,relaxant, actorii joaca bine, dar...cam atat. Am inteles mesajul, diferenta de culturi, diferenta de lumi si modul in care se impletesc ele si totusi.... unde e elementul asa wow al acestui film de are 4 nominalizari la oscar si inca cateva la globul de aur? Nu mi se pare ca se afirma cu aproximativ nimic. Ba chiar la inceput m-a cam plictisit de l-am vazut in 2 zile, nu in una.
Nu zic ca e prost, zic ca nu mi se pare ca se afirma prin nimic cu exceptia prestatiei actorilor. In rest e banal si pe alocuri plictisitor.
As vrea sa sterg contul de pe cinemagia dar am aflat ca nu se poate si se pare ca nici nota de la un comentariu nu se poate sterge (nota nu este pentru film ).
Suferind de insomnie, doi americani se întâlnesc în barul de noapte al unui hotel din Tokio în care sunt cazaţi. El (Bill Murray) este un actor celebru venit aici pentru a filma o reclamă la o marcă de whisky japonez, ea (Scarlett Johansson) este o tânără absolventă de facultate, căsătorită cu un fotograf care o lasă singură ziua şi vine doar noaptea la hotel pentru a dormi. Ambii traversează crize sufleteşti profunde: el este plictisit de o căsnicie de 25 de ani intrată în rutină, în timp ce ea are îndoieli cu privire la căsnicie şi la viitor. Cei doi se întâlnesc şi au astfel ocazia să-şi analizeze propriile vieţi şi să-şi limpezească ideile.
"Lost in Translation" este o dramă dulce-amară a cărei acţiune se petrece în Tokio, cel mai aglomerat oraş din lume, pentru a sublinia astfel şi mai mult singurătatea personajelor. Cei doi… citeşte
Eu am inteles ce voia acest film sa-mi transmita.Asta a fost ok pe moment.Actorii au fost foarte buni,iar filmul a fost filmat perfect,dar ca actiune a fost 0.Foarte plictisitor din punctul meu de vedere.7/10
O fantezie romantica , lenta , parca fara personalitate , sufocata de elementul banal ; tocmai aceasta insistenta voita in registrul comun face naratiunea fluida , interesanta ; doua destine esuate in viata de familie care se intersecteaza pentru o clipa , se apropie meteoric , apoi se departeaza fara sa se atinga , fara cataclisme , resemnate intr-o uitare cosmica , ratand incandescenta ; ce dureros ! Nota 8 .
Unii dintre noi ne adaptăm mai uşor atunci când schimbăm mediul ce ne înconjoară iar alţii dimportivă. Pentru cei din urmă dificultatea de adaptabilitate este ca un prag psihologic peste care te lupţi ca să treci. Odată ajuns în noul mediu totul pare diferit iar atunci când te găseşti într-o ţară în care limba şi obiceiurile sunt altfel faţă de cele cu care te-ai obişnuit, sentimentul de singurătate, de inadaptabilitate sporeşte. Clădirile, lumina, populaţia sunt privite cu alţi ochii iar atunci când observi pe cineva la fel de rătăcit ca şi tine simţi că o rază de lumină a ajuns şi pe strada ta.
Lost in translation este un film special iar Sofia Coppola (oscar pentru cea mai bun scenariu original) ne demonstrează că aşchia nu sare departe de trunchi. Poate că încă nu se ridică la nivelul tatălui ei dar calea spre succes şi-a… citeşte
Un film care imi da senzatia ca l-as putea revedea oricand si m-ar face sa ma simt la fel de bine cum ma simt acum dupa ce l-am vazut. Un plus foarte mare a fost si faptul ca ador orasul Tokyo,mi-ar placea sa ajung si eu acolo intr-o zi...In orice caz sper sa fie mai multi vorbitori de engleza decat in filmul asta. Cate lucruri se pot intampla numai daca tragi cu ochiul la lumea din jurul tau,bineinteles poti sa te alegi cu un pumn in fata sau sa intalnesti o persoana care te va marca pe viata,sau amandoua,in orice caz merita sa-ti asumi riscul.
Film usurel, placut, scurt, care te lasa cu un gust dulce-amar in gura, si cu un mic semn de intrebare deasupra capului. I-am dat nota 8 pentru emotiile personajelor bine redate, umorul placut, prezent pe alocuri si pentru prestatiile foarte bune oferite de Bill Murray si Scarlett Johansson. Merge de vazut o singura data, intr-o dupa-amiaza de sambata alaturi de un prieten drag.
Un film foarte bun,o drama care arata cat de mari sunt diferentele culturale atunci cand ajungi intr-o tara straina ,si in care, inevitabil ,te lovesti si de o bariera lingvistica.Inadaptarea celor doi americani intr-o societate in curs de dezvoltare este pusa si pe seama dorintelor imanente ale celor doi care nu corespund cu ceea ce au gasit in Tokyo.Filmul place prin abordarea simpla si concisa a personajelor principale care leaga o prietenie neobisnuita ,dar plina de farmec.De asemenea coloana sonora este foarte interesanta,dar cel mai mare merit pentru reusita acestui film il revine Sofiei Coppola,care a elaborat un scenariu remarcabil.
Un film atipic. Imi place linistea pe care o emana, umorul rezultat din mimica si gesturi, misterul, simplitatea si bineinteles muzica. Bill Murray e atat de natural iar Scarlett atat de frumusica incat nu-ti poti dezlipi ochii. Finalul lasa cumva sa se inteleaga faptul ca acea intalnire din Japonia, care parea a fi ultima, de fapt e prima. Cine stie ce i-a soptit la ureche. Era nevoie de un astfel de final pentru ca altfel filmul nu ar fi avut sens. Si asa s-a terminat in coada de peste, lucru care-i da un contur dragut.
Sa fie criza omului de rand care renunta la viata lui, la scopul lui si alege calea minimei rezistente? Vrei sa deschizi ochii si totul sa fie un vis, alegi si te intrebi de ce se intampla intocmai? Am primit lamaile, le mananc asa sau fac limonada?
Din gri în albastru deschis (și înapoi) — Lost in Translation
Sătui de cei din… citeşte