filmul exceleaza la capitolul reactii pe care le provoaca privitorului,doua dintre ele fiind prezente de la inceputul povestii : echivocul total care invaluie cele doua personaje principale ( Georges si Marguerite ) si muzica pronuntata a lui Mark Snow.nici la capitolul imaginatie plastica filmul nu are lipsuri : culorile sunt extrem de bine combinate.
wow ... nu se vede , cel putin din punct de vedere vizual filmul este un deliciu , cred ca e si normal ... a avut o viata la dispozitie sa se perfectioneze , dar cam atat am de zis de bine pt ca pe urma ajungem la poveste care nu a reusit sa-mi tina "treaza" atentia pe toata durata filmului (am fost interesat / curios decat prima jumatate pe urma interesul scade treptat ) , daca mai pui si cateva faze care n-au sens face ca finalul care e destul de bine construit sa ... pice cam plat , mai mult ca o usurare ca s-a terminat.
«Les Herbes Folles» - Stil gratuit
"Luna verde" al lui Resnais
Mai deunăzi vorbeam, în analiza polanskianului "The Ghost Writer" (şi sub imperiul unei discuţii lansate pe forum), despre perisabilitatea aptitudinilor regisorale în timp. Însuşi Alain Resnais, unul dintre marii clasici în viaţă ai cinematografului de tous les temps, se relevă ca fiind un exponent cât se poate de interesant al fenomenului. După apogeul marcat acum o jumătate de secol cu «Hiroshima, mon amour» (1959) şi «L'Année dernière a Marienbad» (1961), legendarul maestru s-a menţinut timp ce circa cincisprezece ani la cotele unei bune calităţi decente, regăsită şi în incitantul "Providence" (1976), pentru ca, din 1980 încoace, cea de-a doua jumătate a carierei sale să cunoască panta inexorabilă a declinului.
Ce-i drept, ca să cităm un clişeu de o superbă… citeşte